De mult timp meditez la soarta ființei umane și încerc să găsesc cauzele pentru care ea este încă încorsetată în aceste chingi ale neputinței și ale distrugerii. De ce orice pas făcut înainte trebuie să fie însoțit de alți doi pași făcuți înapoi?
Și singurul răspuns, pe care l-am găsit, are legătură cu o boală cruntă a spiritului uman. În interiorul acestui spirit uman se află un șobolan care devorează tot ceea ce avem mai curat și pur... numele șobolanului este ”dorință” și acesta ne afectează pe două planuri : fizic și sufletesc. Dar realitatea este mult mai crudă decât aceste cuvinte lipsite de putere. De fapt toate acțiunile noastre sunt doar niște rezultante ale eroziunii acestui șobolan nenorocit. Un cuvânt atât de plăcut precum ”dorința” să stea la baza întregii noastre suferințe? Greu de crezut... dar adevărat.
Sufletul care este atins de această plagă devine ”invidios” și ”posesiv”. Pentru acel om orice sentiment este pervertit, inclusiv dragostea cea mai pură devine doar un sentiment de posesie direcționat către o persoană față de care este atras. Iar dacă dacă sentimentul de posesie nu este împlinit, se dezvoltă o stare de invidie față latentă și criminală... și oricine deține ”ceva” se transformă într-o potențială victimă.
După un timp această maladie se extinde și ea cuprinde și trupul uman și acesta ajunge posedat de către aceste dorințe. Dependența de ”sex”, ”droguri”, ”alcool” devine a doua natură a trupului uman. Corpul își cere drepturile și vrea să-și împlinească nevoile.
Prin această modalitate omul devine o ființă ”egocentrică” care în cele din urmă se întoarce împotriva ființelor pe care cândva le-a iubit, sau a ținut de ele. Din cauza acestor lucruri ființa umană nu este capabilă de progres și se învârte încontinuu în același cerc vicios. Soluția... este simplă și ea constă în ”suprimarea dorințelor”
P.S. - Milarepa a fost un yoghin care a trăit în Tibet. Scopul vieții sale a fost atingerea Iluminării prin intermediul renunțării la dorințe. Și zeci de ani din viața sa a încercat să facă acest lucru... și la un momentdat singura lui posesiune era un vas amărât. Dar într-o zi, din greșeală, vasul a căzut și a luat-o la vale. În acel moment Milarepa a sărit să prindă vasul și când acesta s-a spart, lui Milarepa i-a părut foarte rău. Și după câteva momente a realizat cât de puternică este dorința... și când această dorință este doar un atașament față de un vas urât.
Soluția problemei este ușoară... dar aplicarea ei nu este la fel de ușoară.
Comentarii
Trimiteți un comentariu