Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2018

Numele trandafirului. Reverii literar-istorice. Niveluri de interpretare și semnificația titlului.

@     O antirecenzie        @ F D.M.1. (dignum memoria): nu sunt filolog, ci istoric pasionat, printre altele, de semiotică și hermeneutică. Dacă vreți să citiți o recenzie a romanului facută după regulile criticii literare puteți să citiți aici , aici sau aici .   De ce antirecenzie. Pentru că la fel ca și Eco (prin conceptul de anti-bibliotecă) caut să adâncesc misterul….. F D.M.2. acest text nu este un îndemn la citirea carții. Se vrea o analiză facuta pentru cei care au citit deja romanul. După parcurgerea acestui text, sper că veți lua romanul în mână și o să îl recitiți pentru a verifica afirmațiile făcute aici. F D.M.3 – traducerile din colecția Adevărul și   Polirom sunt mizerabile prost făcute. Partea în latină nu este tradusă, aceasta fiind esențială în înțelegerea mesajului. Căutați prin anticariate edițiile din vremea comunistă. Pentru că avem de a face cu un roman a cărui personaje principale sunt călugării, vom folosi metoda de cunoaștere apofatică . Nu

Statistici admitere Academia de Poliție. Prima parte

În cadrul Academiei de Poliție există mai multe specializări. Admiterea se dă (exceptând Facultatea de Pompieri)  din istorie , limba română și o limbă străină . Proba cea mai grea este Istoria (în fiecare an) candidații primind cele mai mici note la această probă.  Facultatea de poliție – 305 locuri cu frecvență. După absolvire studenții vor ajunge într-un procent de: -           78,03 % la Poliție (îndeobște rutieră) -           14,75% la Administrația Penitenciarelor Poliția de frontieră – 60 de locuri. După absolvire studenții vor ajunge într-un procent de: -           63,33% la punctele de trecere a frontierei -           16,66% la Direcția de pașapoarte Drept – 115 locuri. După absolvire studenții vor ajunge într-un procent de: -           52% la Poliție (pe specializările unde există nevoie de ofițer judiciar) -           17,38 sunt repartizați la Frontieră -           4,35% sunt repartizați la serviciul secret al ministerului Jandarmi – 50 d

Marea Unire și minoritățile. Un răspuns oferit domnului Horia Truță.

În iulie 2018 am fost la Arad pentru a mă documenta la Arhivele Naționale despre activitatea sucursalei arădene a băncii „Albina” din Sibiu. În ziua mea liberă am vizitat Turnul de Apă. Acesta se afla la o aruncătură de băț de Arhive. Acolo am fost întâmpinat de către dl Truță, un om aparent simpatic. Dar nu după mult timp, la inițiativa dânsului, am început să discutăm despre actul de la 1 decembrie 1918. Dintr-una într-alta am ajuns să ne certăm vreo două ore. El susținea o groază de aberații (inutilitatea întrunirii de la Alba-Iulia, prostia poporului român, rolul absolut benefic al austro-maghiarilor, inexistența unei prigoane îndreptate asupra românilor în perioada dualistă). Pe de o parte, mi-am dat seama de unde îi veneau ideile (mi-a relatat că bunica sa era maghiară); dar cu toate acestea nu puteam sa las problema fără o replică. Cea mai mare nelămurire a lui era următoarea: de ce nu au fost prezente minoritățile la Alba-Iulia? El spunea că minoritățile nu au susținut

Ce este naționalismul?

Prima parte. Dorința de a face istorie, civilizații minore și majore              Emil Cioran spunea: „naționalismul nostru trebuie să plece din dorința de răzbunare a somnului nostru istoric, dintr-un gând mesianic, din voința de a face istorie...” (Schimbarea la fața a României, 1936). În istorie nu există civilizații superioare și civilizații inferioare. În schimb avem civilizații majore (care au lăsat urme adânci pe răbojul curgerii istoriei) și civilizații minore (care au supraviețuit în timp). Ele nu sunt superioare sau inferioare pentru că membrii civilizațiilor majore nu sunt mai dotați intelectual decât membrii civilizațiilor minore. Dar sunt mânați de o dorință de a evolua, de a se face remarcați, de a fi mai buni... Citius, Altius, Fortius.             Românii sunt cel mai numeros popor din S-E Europei. Cu toate acestea, înainte de Mihai Viteazul, nimeni nu a năzuit la realizarea unui regat românesc. Ne-am remarcat doar prin existența neîntreruptă și rezistență tăcută.