Bovarismul... este o stare tot mai prezentă in caracterul oamenilor cu care intru în contact... " eu pot sa citesc numai filosofie, altceva nu mai pot... doar lucruri extrem de profunde" îmi spunea cineva. Ne place să ne prefacem, să ne "făţărim" şi cu toţii parcă am vrea să fim altcineva. Dar la unii această stare se agravează până la nivel schizoid, astfel că acestea ajung să aibe două feţe, două discursuri, două realităţi diferite în care ei trăiesc... două măşti pe care le schimbă în funcţie de situaţie. Dacă prietenul meu poate citi numai filosofie, în schimb eu am dat în mintea copiilor si încep să-mi placă poveştile. În ultimul timp basmele lui Ispirescu parcă stau mai jos pe raft decât Kant... Ultima carte de copii pe care am recitit-o a fost "Vrajitorul din Oz" şi în timp ce o parcurgeam mi-am dat seama cât de mult seamănă această poveste cu realitatea noastră ecleziastică. Oraşul de Smarald seamănă perfect cu Biserica (indiferent de confesiune
Postări
Aş vrea să zbor prin nemărginitul cosmos, dar aripi grele mă ţintuiesc pe acest pământ. Tot ceea ce pot să fac este să mă târăsc prin aceste prafuri gri cu aspect de asfalt murdar sperând că cineva o să mă înţeleagă. Dar precum trupul mi-e ciuruit de acest crunt chin la fel de găurită mi-e şi dorinţa de a mai crede în cineva... toţi se gândesc la sinele propriu şi nici o fărâmă de scuipat nu dau pe tine şi visurile tale... chiar aş vrea să văd cum sunt văzut de cei din jurul meu, să pătrund în mintea lor şi să le aflu gândurile... dar poate că aş rămâne uimit ptr. ca nu aş găsi nimic, fiindca eu nici nu exist in acel loc... sunt doar o figură tristă care le trece prin faţa ... cu siguranta după moarte mea nici nu ma vor mai ţine minte... ...aş putea să mă sinucid, poate aşa cineva mă va băga în seamă, dar laşitatea acestui act mă infioara...deocamdata nu... ....aşa că o să ne continuăm vieţile ignorându-ne şi nebăgându-ne unii pe alţii în seamă... haideti sa continuam construirea zidu
Unul dintre momentele fundamentale ale istoriei europene a fost "Revoluţia franceză", ea fiind evenimentul socio-politic care stă la baza actualei configuraţii politico-filosofice a Europei. Două au fost cauzele simbolice de la care a pornit această revoluţie : creşterea taxelor şi o replică tembelă dată de Maria Antoaneta. Când poporul începe să protesteze fiindcă nu mai avea pâine să mănânce aceasta răspunde : dacă nu mai aveţi pâine mâncaţi cozonaci. Poporul francez i-a răsplătit pe aceşti doi idioţi aşa cum trebuia - ghilotina. Au trecut 200 de ani de la aceste evenimente dar poporul tot nu are pâine să mănânce. Nu fiindcă ea nu mai există fizic ci fiindcă ea este prea scumpă şi oamenii simpli nu mai au bani să o cumpere. Colac peste pupăză, în acest an avem cele mai mari inundaţii din ultimi 100 de ani. Aşa că ai noştri guvernanţi s-au gândit să meargă să-i ajute pe acei oameni. Udrea le-a dat sinistraţilor pantofi cu toc şi a impărţit ciocolată copiilor din spatele geam
În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii
Mulţi oameni sunt obsedaţi de ideea schimbării destinului (în subsidiar putem vorbi despre o adevărată dorinţă de transformare a subiectului) şi ar face aproape orice pentru a-şi putea modifica starea de "băltire" în care i se pare că se zbate. Ei tind spre infinit şi vor să devină o persoană nouă care posedă un destin nou. Suntem gata să ştergem orice eşec din trecutul nostru, hiperbolizăm efemerele noastre succese şi pornim cu avânt spre ruperea lanţului şi împlinirea schimbării destinului. Există oare un destin ? Nu ştiu sigur, dar consecvenţa apariţiei întâmplărilor negative sau pozitive din viaţa personală şi universală a omenirii mă împinge spre acceptarea unei anumite forme a destinului (indiferent ce nume i s-ar da : predestinare, karma etc.) Oamenii aparent buni devin devin răi şi criminalii se pocăiesc, astfel ei devenind persoane sfinte. Oare aceşti oameni au fost capabili să reuşească o "schimbare a minţii" ? Şi-au schimbat ei esenţa interiorităţii, ac
E timpul să terminăm cu sufletul şi să fortificăm trupul pentru haosul ce va urma! "Friedrich Nietzsche"
Unii spun faptul că filosofia este un curent cultural aparţinător Greciei antice care s-a transmis doar in Roma antică, Europa medievală şi modernă. În alte spaţii geografice nu putem vorbi despre filozofie ci doar despre „puerile încercări de abordare a gândirii filosofice” Alţii susţin că filosofia se naşte din dorinţa de cunoaşte realităţile transcedentale, de a afla ce se află dincolo de această lume a materialităţii pe care o percepem cu ajutorul simţurilor noastre. Unde este adevărul ?
Filosofia este un termen din limba greacă care desemnează un curent, o gândire îndeobşte numită europeană. Dar această sete după metafizic este o constantă a tuturor civilizaţiilor umane şi poate fi observată la toate nivelurile (de la gândirea sofisticată la cea populară). Mulţi comentatori când analizează fenomenul filosofiei se limitează în demersul lor la cercetarea curentelor prezente în Grecia antică ( şi în coloniile sale politice sau culturale) Dar când se face acest lu
La început Moore, în documentarele sale, s-a ocupat cu predilecţie de anumite aspecte deficiente ale societăţii americane cum ar fi sistemul sanitar (psycho) mentalitatea tipic americană (bowling for...) sau atitudinea suspectă a oficialilor şi administraţiei americane în 11 septembrie (Fahrenheit 9/11). Dar acum Michael M. ia taurul de coarne şi atacă sursa acestor probleme : sistemul capitalist american. Trei lucruri mi-au plăcut foarte mult în acest documentar : 1) Geniala introducere făcută printr-o paralelă între situaţia Imperiului Roman în perioada lui de decadenţă şi circumstanţele politico-economice actuale ale SUA. Întradevăr pentru o persoană onestă şi doritoare de adevăr semnalele sunt clare şi dominaţia mondială americană începe să se "clatine" 2) Am fost programaţi să credem faptul că democraţia nu poate să existe fără capitalism . Nimic mai fals iar Moore demonstrează această realitate şi arată că in SUA în timp ce capitalismul se întăreşte democraţia se s
Religia s-a născut atunci când primul şmecher a întâlnit primul fraier... "Pavel Coruţ"
În această tristă zi am hotărât că trebuie să mor. Moartea...acea mireasmă a sufletului uman care te îmbie întru necunoscut şi ezotericul ei te înalţă spre vârfurile tragice ale potenţialului uman. Doar cine a trăit în mizerie ştie să aprecieze bunăstarea şi doar cel ce se plimbă pe tăişul dintre viaţă şi moarte ar putea să aprecieze viaţa. În momentul în care îţi afunzi fiinţa în negrul şi potentul torent al vietii depline, trăite și împlinite prin moarte, poți să spui că iubești pe cineva sau că apreciezi un anumit lucru. Doar cunoscând adâncimile Morții poți să spui că înțelegi bucuriile mărunte ale vieții și totodată mizeriile pe care aceasta le aruncă în spre tine. Călătorind spre adâncimile vieții am aflat cât de sus poate un om să meargă, cât de tare poate să se zbată și în ce măsură poate să spere. Trăiască viața ... striga un om ce tocmai ieșise din vâltoarea morții. P.S.: Am stat la masă cu moartea și i-am mirosit parfumul dar nu am zăbovit pe acel tărâm. Doar un laș ar pu