A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19. 

Ce sunt acele decorații pe care el le purta?

1.  .     Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”
2.     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmontată de o coroană aurită şi unită de aceasta printr-un inel de care atârnă blana berbecului cu Lâna de Aur – reprezintă „Marele ordin imperial austriac Leopold. În centru, la întretăierea braţelor trapezoidale ale crucii, într-un medalion circular de email roşu sunt înscrise iniţialele FIA (Franz I de Austria, întemeietorul ordinului, la 8 ianuarie 1808), iar în inelul exterior acestuia este notat motto-ul distincţiei, în latină: INTEGRITATI ET MERITO
3.     Cea de-a doua distincţie – care închipuie o coroană din aur, bătută cu rubine, ce încununează creştetele unei acvile bicefale, cu aripile răsfrânte, cu pieptul acoperit de un scut heraldic tăiat în piatră de safir, şi purtând în gheare sceptrul regal şi globul cruciger, piesă ataşată de o panglică de mătase galbenă cu tiv alb, înfăşurată şi aceasta la gâtul mitropolitului – certifică gradaţia de ofiţer al Ordinului „Coroanei de fier” cu care a fost recompensat Andrei Şaguna de către curtea imperială.
4.         Insigna corespunzătoare de la piept se numeşte „Marea stea a ordinului Coroanei de fier” (clasa I) şi reprezintă o coroană aurită înscrisă într-un cadru circular de email albastru, montat pe o stea mare de argint în şapte colţuri. În inelul de email albastru care înconjură medalionul central sunt înscrise, cu litere aurite, cuvintele motto-ului: AVITA ET AUCTA (moşteneşte şi sporeşte)

De ce purta decorații și însemne austriece (deci catolice)?

Noi nu trebuie să uităm câteva aspecte:

•     Șaguna era aromân. Aceștia, datorită posesiunilor materiale deținute, ajung să aibe o mare influență la curtea vieneză (vezi familia Sina, Gojdu...).
•          În tinerețe el a fost catolic

Ion Heliade Rădulescu socotea că ar exista o incompatibilitate între titlul de baron şi statutul arhieriei creştin-ortodoxe. Şaguna acceptase să-şi asume pentru neamul său asemenea dovezi rare de apreciere, din partea statului şi monarhiei austriece, deci ca pe o onoare cucerită şi nu ca pe un compromis impus. Graţie lor înţelegea că-şi poate exercita un mandat de reprezentare pe care-l primise din partea alor săi şi nicidecum faptul că s-ar înstrăina de ei în schimbul unui titlu de nobleţe. Vrednicia prin care s-a remarcat i-a câştigat preţuirea cea mai aleasă din partea împăratului de la Viena, care „la sfârşitul anului 1850 i-a dăruit titlul de baron, decorându-l cu crucea ordinului Leopoldin şi încărcându-l de laude pentru meritele sale însemnate”. „Cu acest prilej – consemnează Ioan Lupaş în scrierea monografică consacrată ierarhului – Şaguna îşi alesese cunoscuta sa emblemă de baron – pe care Sava Henţia a reprodus-o în colţul de sus, din stânga tabloului –, explicând, într-o scrisoare către ministrul Bach, că cele şapte coline semnifică cele şapte virtuţi creştineşti, pe care toată viaţa sa le-a urmat, iar cocostârcul, stând într-un picior şi ţinând în celălalt un ou, simbolizează îngrijirea lui neadormită, cu care a privegheat asupra sorţii poporului român în tot timpul anilor vijelioşi 1848-53. În lunile care au urmat, cu prilejul vizitei întreprinse în Ardeal, tânărul împărat Franz Joseph I a decis să întărească legăturile sale cu Şaguna, desemnându-l în mod oficial consilier intim al său („sfetnic de taină”- apud Ioan Lupaș; Ioan Abrudan).

Concluzie:

Desigur, putem bănui că ascensiunea lui Șaguna se datorează unei membralități masonice. Dar, cel mai probabil, ascensiunea lui se datorează originii lui etnice (aromână), influenței aromânilor la curte și de faptul că vienezii căutau în permanență un element care să contrabalanseze influența ungurilor în estul imperiului (divide et impera)….