De aproape 200 de ani oamenii pasionați de istorie își propun să găsească o definiție cât mai exactă pentru acest domeniu. Nu vreau să intru în detalii, ci vreau să subliniez un aspect relevat printr-o întrebare pe care eu o consider justă: ce a ajuns istoria? De asemenea vreau să subliniez diferența dintre istorie (eveniment din viața umană petrecut în trecut) și istoriografie (percepția contemporană asupra evenimentului petrecut în trecut) Deci, ce a ajuns istoria? A ajuns să fie o cârpă în mâinile istoriografilor, un material pe care îl decupează și scot în evidență unele aspecte, anumite aspecte sunt aruncate la gunoi, anumite fapte sunt augmentate pe când altora le este diminuată importanța. De exemplu istoriografia comunistă a mărit rolul PCR-ului în perioada interbelică, transformându-l dintro oficină kominternistă într-o adevărată mișcare socio-politică. Dar nimeni nu pune un semn de întrebare deasupra ”doctrinelor” predate în școlile actuale. Ceea ce am observat
