Mircea Blaga

Nu in urma cu multe zile citeam romanul "Moartea pocitaniilor" ("Et on tuera tous les affreux" - mai corect ar fi "Si vom ucide toti uratii" dar fiind tradus laLiiceanu& Co. (sic) putem intelege inexactitatea). Este o carte interesanta, are un subiect atractiv cu toate ca pe autor nu-l da talentul pe dinafara. Dar este o "scriitura" care merita citita, chiar daca vrem sa urmarim doar pasiunea (dusa pana la marginea delirului) cu care autorul exploreaza realitatile anilor '40 din America pe care el le transpune unui viitor nu prea indepartat. Dar citind romanul si afland ca a fost publicat pentru prima data in 1948 la " Éditions du Scorpion" am ramas socat realizand ca Romania nu are o literatura a carei autori sa transceada realitatea imediata. Stim sa scriem doar despre tarani sau despre mahalagisme de Bucuresti. Nu ca ar fi rau....dimpotriva unele sunt chiar geni

Aud non stop de la babele comuniste crescute de "gloriosul socialism proletcultist" ca astazi tineretul nu mai citeste. Ehe pe vremea mea...nu era ca si astazi. Ca si contraargument mi se prezinta vanzarile spectaculoase de carte din colectia Adevarul - "100 de carti..." In fiecare joi oamenii mai ca se omoara pentru a obtine o carte, pe care dupa aceea o tin pe post de bibelou... stii e bine sa fii "cult in cap" . Odinioara oamenii tineau in biblioteca bibelouri cu dansatoare si animaluse...azi suntem culti, rafinati, avem carti... pe care nici nu le deschidem. Din pacate vanzarile spectaculoase ale acestor carti nu se datoreaza faptului ca din ce in ce mai multi oameni citesc ci pentru ca in "romanica noastra" a aparut moda cocalarilor intelectuali. De exemplu putine persoane care se ingramadesc sa cumpere Adevarul viziteaza o librarie. Multi oameni care ieri cumparau Libertatea azi cumpara cartile de la Adevarul...(QED) Oamenii nu citeau in u

Omul nu este dec ât un animal social … dar oare, ce fel de animal ? …ne-am născut liberi … am ajuns la zoo… să ne învârtim… cerc …. menirea noastră … ne învârtim…cerc…în jurul unor bare sărim în sus (şi în jos) când ni se ordonă. Din măreţul animal zămislit în foşnetul ierbii şi în adierea vântului nu a mai rămas decât o bolboroseală. Viaţa nu mai este a noastră destinul nu ni-l mai scriem noi… Dar veni-va o zi în care furtuna va rupe gratiile închisorilor unde suntem captivi şi mâinile noastre vor cuprindegâtul celor ce ţin în lanţuri viaţa şi ne scriu destinul… Bătrânul animal stătea după gratiile de oţel dar în ochii lui se putea vedea un licărit terifiant care spunea : o speranţă mai am… va veni o zi …

Într-o seară am avut un vis interesant. Purtam o perucă, aveam haine "franţuzeşti" şi mă plimbam prin Parisul anului 1793. Cotrobăindu-mi prin buzunar am găsit o hărtie pe care scria Maximilian François Marie Isidore de Robespierre . Mai să fie ... eram chiar marele revoluţionar...... .... a doua noapte am visat că eram lângă un esafod în data de 28 iulie 1794 şi membrii Convenţiei se pregăteau sa-l execute pe Robespierre. În a treia noapte am visat că eram în Moscova anilor 80 şi contemplam rezultatul pe care idelogia marxist-leninistă l-a lăsat asupra bietei Rusii..... ....în a patra zi stăteam şi contemplam interesanta evoluţie a pseudo-visurilor mele (sic) şi am ajuns la concluzia că toţi suntem nişte peşti care ne bălăcim în "borcanu cu libertate" şi ne omorâm între noi pentru un biscuit (a se înţelege idee) care ne este aruncat de marele stapân care se holbează la borcan. Revoluţia franceza, comunismul, capitalismul nu sunt decât firmituri de biscuit care a