Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2010

Lume oarbă... by Luna Amară... and me

Aş vrea să zbor prin nemărginitul cosmos, dar aripi grele mă ţintuiesc pe acest pământ. Tot ceea ce pot să fac este să mă târăsc prin aceste prafuri gri cu aspect de asfalt murdar sperând că cineva o să mă înţeleagă. Dar precum trupul mi-e ciuruit de acest crunt chin la fel de găurită mi-e şi dorinţa de a mai crede în cineva... toţi se gândesc la sinele propriu şi nici o fărâmă de scuipat nu dau pe tine şi visurile tale... chiar aş vrea să văd cum sunt văzut de cei din jurul meu, să pătrund în mintea lor şi să le aflu gândurile... dar poate că aş rămâne uimit ptr. ca nu aş găsi nimic, fiindca eu nici nu exist in acel loc... sunt doar o figură tristă care le trece prin faţa ... cu siguranta după moarte mea nici nu ma vor mai ţine minte... ...aş putea să mă sinucid, poate aşa cineva mă va băga în seamă, dar laşitatea acestui act mă infioara...deocamdata nu... ....aşa că o să ne continuăm vieţile ignorându-ne şi nebăgându-ne unii pe alţii în seamă... haideti sa continuam construirea zidu

Paralele peste veacuri : Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta vs. Băsescu şi Udrea

Unul dintre momentele fundamentale ale istoriei europene a fost "Revoluţia franceză", ea fiind evenimentul socio-politic care stă la baza actualei configuraţii politico-filosofice a Europei. Două au fost cauzele simbolice de la care a pornit această revoluţie : creşterea taxelor şi o replică tembelă dată de Maria Antoaneta. Când poporul începe să protesteze fiindcă nu mai avea pâine să mănânce aceasta răspunde : dacă nu mai aveţi pâine mâncaţi cozonaci. Poporul francez i-a răsplătit pe aceşti doi idioţi aşa cum trebuia - ghilotina. Au trecut 200 de ani de la aceste evenimente dar poporul tot nu are pâine să mănânce. Nu fiindcă ea nu mai există fizic ci fiindcă ea este prea scumpă şi oamenii simpli nu mai au bani să o cumpere. Colac peste pupăză, în acest an avem cele mai mari inundaţii din ultimi 100 de ani. Aşa că ai noştri guvernanţi s-au gândit să meargă să-i ajute pe acei oameni. Udrea le-a dat sinistraţilor pantofi cu toc şi a impărţit ciocolată copiilor din spatele geam

"Superpoziţia cuantică" şi "principiul divin"

În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii