Mulţi oameni sunt obsedaţi de ideea schimbării destinului (în subsidiar putem vorbi despre o adevărată dorinţă de transformare a subiectului) şi ar face aproape orice pentru a-şi putea modifica starea de "băltire" în care i se pare că se zbate. Ei tind spre infinit şi vor să devină o persoană nouă care posedă un destin nou. Suntem gata să ştergem orice eşec din trecutul nostru, hiperbolizăm efemerele noastre succese şi pornim cu avânt spre ruperea lanţului şi împlinirea schimbării destinului. Există oare un destin ? Nu ştiu sigur, dar consecvenţa apariţiei întâmplărilor negative sau pozitive din viaţa personală şi universală a omenirii mă împinge spre acceptarea unei anumite forme a destinului (indiferent ce nume i s-ar da : predestinare, karma etc.) Oamenii aparent buni devin devin răi şi criminalii se pocăiesc, astfel ei devenind persoane sfinte. Oare aceşti oameni au fost capabili să reuşească o "schimbare a minţii" ? Şi-au schimbat ei esenţa interiorităţii, ac