Motto : “Marea Britanie nu are prieteni, ci doar interese”
Mulți comentatori critică comportamentul duplicitar al forurilor mondiale și acuză ONU că acționează în Libia doar la presiunea factorilor economici. Și în final își pun întrebarea : de ce se intervine așa de rapid în Libia și în cazul conflictelor din Somalia, Darfur, Ruanda... s-a intervenit atât de târziu? Și de ce ar trebui să ne intereseze acest război din Libia?
În primul rând trebuie să înțelegem faptul că politica mondială este bazată pe zone de interes. Coreea de Nord a atacat Sudul în 1950 doar pentru că ei au crezut faptul că SUA nu este interesată de această zonă. Basarabia a fost anexată în 1940 pentru că Germania nu era interesată de această zonă. România nu a fost atacată de URSS în 1940 pentru că aceeași Germanie avea interese în România. Din această cauză puterile mondiale sunt mai sensibile în cazul unor conflicte din anumite zone decât din altele. Nu prea dorim un război în nordul Africii sau Orientul Mijlociu, pentru că ar putea inflama întreaga zonă. Ne interesează situația din Egipt pentru că poziția acestui stat este vitală pentru pacea întreagii zone.
Nu ne interesează conflictele din Sri Lanka sau Somalia pentru că nu ne afectează în mod direct și politicul poate explica cu greu costurile unui război în acea zonă. Și în mare parte aceste conflicte sunt tribale, adevărate războaie civile între triburi. Și în toate cazurile nu există doar un vinovat ci ambele părți sunt responsabile pentru izbucnirea conflictului.
Ne interesează Libia pentru că dorim ca Gaddafi să dispară, pentru ca Africa de nord să nu mai reprezinte o zonă-problemă. De asemenea statele europene au interese mari în acel stat și suntem cu toții afectați dacă Gaddafi rupe relațiile economice cu Europa. În plus nimeni nu poate sta liniștit, când la câteva sute de kilometri de noi o persoană folosește tancurile și avioanele să înăbușe revoltele populare. Aceste trei motive stau la baza intervenției militare în Libia...
Statele autoritare trebuie să înțeleagă faptul că nu îți pot folosi forțele militare pentru înăbușirea revoltelor. Oricât de bine s-ar înțelege dictatorul (oricum s-ar numi) cu statele occidentale, în cazul în care el încalcă acest principiu, această înțelegere dispare subit. De exemplu, Arabia Saudită investește miliarde de euro pentru a spori nivelul de trai al locuitorilor. Deci unii au înțeles faptul că se poate menține mai bine liniștea cu bunăstarea socială decât cu tancurile.
În cele din urmă trebuie să înțelegem faptul că politica se bazează pe interese dar nu ar trebui să excludem total principiile dreptății, pentru că (într-un anumit procent) și acestea stau la baza formării politicii mondiale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu