Rolul blindatelor ușoare în războaiele moderne...prima parte

   Astăzi vedem foarte clar faptul că o anumită categorie de blindate își face tot mai simțită prezența: M.L.I. (Mașină de Luptă pentru Infanterie sau in engleză I.F.V-Infantery Fighting Vehicle) și T.A.B. (Transportor Amfibiu Blindat sau in engleză APC – Armured Personal Carrier). În continuare vom încerca să vedem cum au apărut, cum s-au dezvoltat, care a fost rolul lor pe câmpul de bătălie și care va fi rolul lor în conflictele secolului XXI.

1. Terminologie. Clasificare

Blindatele reprezintă totalitatea mașinilor de luptă care dispun de un blindaj și sunt capabile să lanseze proiectile asupra inamicului. Categoria generală a blindatelor are trei subdiviziuni :

a.       Blindatele ușoare  - M.L.I.

                                    - T.A.B.

b.      Blindatele grele  - tonaj mic

                                  - tonaj mediu

                                  - tonaj mare

c.       Autotunuri

1. Blindatele ușoare – caracteristici
• blindaj mic
• sunt create pentru transportarea rapidă a trupelor
• nu are armament greu

2. Blindatele grele – caracteristici

·         blindaj mare

·         sunt create pentru a ataca pozițiile inamice

·         dispune de armament greu

3. Autotunuri – caracteristici

·     blindaj ușor

·     create pentru ca artileria să fie mobilă

·     ea este dispusă în spatele frontului de unde execută trageri

·     dispune de armament greu (tunuri)

Această împărțire nu este standardă și îmi aparține în integralitate. Există și diferențe de interpretare. Unii nu încadrează autotunurile (în engleză SPG – Self Propeled Guns) la categoria blindate. Iar alții împărțesc tancurile (blindatele grele) în mai multe categorii. Dar după părerea mea această împărțire este mai eficientă.

2. Apariția (1939 -1960)

Între anii 1930-1940 trupele erau transportate cu ajutorul trenurilor și camioanelor (de exemplu Kfz.305). Dar nu după mult timp factorii decizionali și-au dat seama de ineficiența acestor mijloace pentru că ele erau masive, lente și puteau fi atacate foarte ușor. Așa că armata germană a început construirea unei mașini blindate care să poată transporta trupe pe front. După câteva încercări s-a construit Sd.Kfz.251(1939), aceasta fiind cea mai bună mașină blindată pentru transportul trupelor din timpul celui de-al Doilea Rozboi Mondial. Era robustă, putea transporta o grupă de soldați, era blindată și avea armament pentru apărare contra atacurilor infanteriei. Astfel s-a născut A.P.C. (armured personal cariei; spre deosebire de TAB nu era amfibiu).

După terminarea războiului sovieticii s-au grăbit să copieze aceast APC și astfel s-a născut BTR–40 (1947). Despre acesta nu putem să spunem altceva decât că era o simplă copie, dar spre deosebire de original, aceasta nu are senile ci doar roți, astfel sporindu-se viteza. După trei ani va apărea modelul BTR–152 acesta fiind ultimul APC copiat și cu el încheindu-se perioada de început a blindatelor ușoare.

În schimb partea americană nu a fost deloc interesantă de APC. Ei au încercat să creeze astfel de vehicole dar nu au creat decât niște tancuri fără tun sau camioane-tanc (M75; M59; M3).

3. Dezvoltarea. Apariția M.L.I. (IFV)

În 1959 sovieticii lansează BTR-60, o capodoperă a APC-urilor. Robustă, blindată, amfibie, rapidă, ea trimite fiori pe spinarea NATO. Din acel moment nu au mai creat nimic nou în materie de APC. Ei au mai lansat BTR-70, BTR-80,BTR-90, dar acestea nu sunt decât variante îmbunătățite ale modelului BTR-60.

Speriați, americanii lansează modelul lor propriu de APC, el fiind de o calitate desstul de bună. Acest model numit M113 a  fost lansat în 1960 și cu unele modificări acest model este folosit și în ziua de astăzi.

Am văzut care este istoria APC –ului și acum este momentul să vedem care este rolul acestei mașini și cum este ea folosită pe front ?

Vedem foarte clar faptul că sovieticii sunt mult mai interesați de acest tip de vehicule  și acest fapt derivă din experiența lor din timpului război mondial. Ei au observat faptul că tancurile aveau o mobilitate extrem de mare, pe când infanteria nu avea această mobilitate. Din această cauză, doctrima sovietică a atacurilor tancuri-infanterie (din timpul WW II) a dus la pierderi extrem de mari în rândul infanteriei. Din această cauză ei sunt interesați de crearea unui vehicol blindat care să mărească viteza infanteriei. După război au ales să adapteze APC-ul german Sd.Kfz.251 și timp de 15 ani vor folosi aceste modele. Dar în 1959 vor produce primul model original de APC, el fiind primul vehicol ce poate fi incadrat în categotia TAB. În schimb americanii nu sunt prea interesați de acest tip de vehicole. Această diferență de viziune se datorează modului diferit în care americanii și sovieticii au purtat operațiunile în timpul războiului mondial contra germanilor.

Americanii au purtat în general un război aerian contra germanilor și nu au avut mari operațiuni terestre. În plus ei au intrat în conflict terestru (în 1944)când  armata germană era la pământ. Iar frontul din N Franței era unul mic iar acest lucru nu a dus la mari desincronizări între infanterie-tancuri, acest lucru fiind favorizat de o bună rețea rutieră și faroviară. În schimb sovieticii au purtat mari operațiuni terestre contra germanilor. Spre deosebire de Franța, Uniunea Sovietică avea o rețea rutieră și faroviară dezastruoasă. Din această cauză diviziile de infanterie nu era mobile, ele trebuiau să facă marșuri lungi și când acestea ajungeau pe front era istovite.

Astfel URSS decide crearea unor vehicole blindate care să transporte trupele rapid direct pe front. Camioanele nu erau eficiente ptr că erau masive, neblindate și mergeau eficient doar pe șosea. Astfel s-a creat un APC mic, robust, blindat, amfibiu, cu armament de protecție. La ora actuală Rusia poate deplasa cca. 200.000 de oameni în BTR-urile sale... ceea ce este foarte mult. În schimb americanii nu au luptat în condițiile sovieticilor și astfel nu au simtit nevoia unui APC. În plus în războiul din Vietnam transportul se făcea pe cale aeriană (din cauza junglei) – o altă cauză a nedezvoltării APC-urilor.

Dar APC-urile aveau și un punct slab: ele nu puteau să stea în prima linie a războiului din cauza blindajului său. Puterea sa de angajare în luptă era redusă și el avea doar un rol de susținere a infanteriei sau era folosit de unitățile de cercetare-diversiune în misiunile lor specifice. Din această cauză sovieticii crează BMP-1; BMP-2; BMP-3 (1967-1987) acestea fiind mașini care luptă alături de infanterie. Acestea sunt M.L.I. (Mașini de Luptă ptr. Infanterie sau IFV în engleză). Acestea sunt o combinație între APC și tancurile cu tonaj ușor. Ele pot transporta și 8-10 oameni, dar acestea au un blindaj&armament superior APC-urilor. Astfel acestea nu numai transportă trupe ci și luptă alături de acestea.

            Ca răspuns SUA  crează M2 Bradley (1981) acesta fiind vehicolul MLI standard al armatei americane. Din nou vedem că armata americană nu este interesată de aceste vehicole.

4. Ce ne rezervă viitorul?

În privința Rusiei nu știm ce turnură vor lua lucrurile, dar în schimb armata americană are un interes tot mai mare către vehicole de tip MLI – TAB. Acest interes se datorează conflictelor din Afganistan și Irak II. Acest lucru este datorat ineficienței vehicolelor Humvee sau M2 Bradley  într-un conflict asimetric (ambuscade, IED-dispozitiv exploziv improvizat). Astfel ei au creat proiectele :  XM1206 Infantry Carrier Vehicle, GCV Infantry Fighting Vehicle, Joint Light Tactical Vehicle (JLTV), MRAP.