Despre dezastrul din boxul românesc - cauze și soluții

După cum putem observa, sportul românesc (în general) trece printr-o perioadă de criză provocată de lipsa medaliilor. În urmă cu 20 de ani, la anumite sporturi, întotdeauna aveam pretenții de aur (la Olimpiadă sau mondiale)... azi dacă luăm o medalie la europene suntem foarte mulțumiți.

Care sunt cauzele acestor eșecuri, pe cine să dăm vina și ce putem să facem să remediem situația. De exemplu ultima medalie internațională obținută de boxerii români a fost în 1998 la campionatele europene. La ultima olimpiadă boxul nu a obținut nici o medalie și se pare că nici în 2012 nu vom obține nimic la Olimpiada de la Londra. Pentru început vom începe cu cauzele internaționale, mai exact AIBA. Această organizație a ajuns să semene cu Cosa Nostra. Ei decid aproape în 50% din cazuri cine va lua medalii, înainte de începerea campionatului. De exemplu Obreja a încercat să denunțe această practică la Olimpiada de la Beijing, dar până la urmă nimeni nu l-a ascultat. În plus Rudel a ieșit foarte șifonat   din această încercare și AIBA nu s-a lăsat până nu l-a demis pe Obreja din fruntea FR de Box. Un alt scandal a izbucnit de curând când a fost dezvăluit faptul că Azerbaijanul a plătit în avans 9 milioane de euro pentru a obține 2 medalii de aur la Olimpiada de la Londra. Păi cum ar putea să lupte FR de Box cu asemenea state când bugetul ei pe un an este de 500.000 euro (puteti citi stirea aici)

Pe plan intern putem să aducem în discuție două motive care au condus la această stare dezastruoasă a boxului. În primul rând menționăm lipsa motivării financiare a sportivilor și în al doilea rând lipsa unei selecții a sportivilor și lipsa cluburilor. De obicei cluburile sunt private și copii care vor să facă box provin din familii care își permit taxele cluburilor. Dar cei mai promițători sportivi nu-și permit aceste taxe... și chiar dacă și le-ar permite ei nu se investesc într-un sport care aduce numai glorie, banii lipsind cu desăvârșire. Așa că cei care își permit să facă acest sport îl fac ca și hobby, iar cei cu adevărat talentați nu îl fac pentru că ei se îndreaptă spre domenii de unde pot să scoată mai mulți bani. O a doua problemă o reprezintă lipsa unei scheme de selecție a sportivilor. De exemplu în Oradea ar exista în jur de 3000-4000 de persoane (13-16 ani) care ar fi interesate să practice acest sport. Dar din acest total doar 100 de persoane fac box. Care sunt cauzele? În primul rând lipsa cluburilor. La ora actuală există 2 cluburi, dar ambele sunt fantomatice și cu greu pot fi găsite. Ele nu își fac publicitate, nu au nici o reclamă în fața sediului lor și taxele sunt destul de piperate, majoritatea copiilor neputând să și le permită. De asemenea acest sport este absent din schema de organizare a liceelor sportive și a Universității din Oradea. În concluzie, acest sport poate fi practicat doar dacă cunoști pe cineva (altfel nu știi unde să mergi) și dacă ai bani.

Aceste trei cauze s-au combinat și au băgat boxul românesc în șant. Dar ce putem să facem? În primul rând trebuiesc atrași sponsori în acest sport. Aceștia se bat pe fotbal sau handbal dar nici unul nu vine în box. Odată atrași sponsorii, trebuie creată o motivație pecuniară pentru sportivi: cine ia medalia de aur la naționale primește 5000 de euro, pentru europene 10.000 euro...În al doilea rând trebuie creat un mecanism de recrutare a sportivilor... nu ei trebuie să caute cluburile de box ci cluburile trebuie să vină să-i caute pe ei. Un alt aspect important tine de conducerea FR de Box, fiindcă nu boxerii ar trebui să conducă federația ci managerii. Foștii boxeri ar trebui să se implice în recrutarea și antrenarea sportivilor și nu în chestiuni administrative. Cu tot respectul pentru Vaștag, Doroftei sau Simion - ei și-au construit dezastruos carierele... au fost buni boxeri dar au fost dezastruoși din punct de vedere al manegeriatului. Așa că în fruntea federației trebuie să stea un manager și nu un boxer (vis-a-vis de demiterea lui Obreja și alegerea unui nou sef).

O ultimă problemă ce vreau să o semnalez este privirea obtuză a cluburilor din cadrul FR de Box, fiindcă ele înțeleg prin box doar box amator. O mică încercare de modificare a situației a făcut-o Obreja, dar fără succes. Cluburile trebuie să pregătească și boxeri profesioniști nu doar amatori... dar acest lucru este greu de făcut pentru că antrenorii și conducătorii de cluburi sunt prizonierii concepțiilor comuniste (din cauza lor Vaștag sau Simion netrecând la profesioniști)

În concluzie, nu putem decât să observăm starea jalnică a boxului românesc. Soluții pentru îndreptarea situației există... dar din păcate nu există voință.