Treceți la conținutul principal

Arthur C. Clarke: ”2001. Odisea spațială”

Puteță să găsiți această carte în
Librăriile Humanitas

     ”Cea mai nobilă preocupare a omului este omul” spunea scriitorul iluminist german G.E. Lesing. Din cele mai vechi timpuri rasa umană a încercat să-și definească umanitatea și să găsească răspunsuri coerente la întrebările: cine suntem și încotro ne îndreptăm?
     Timp de mii de ani oamenii au căutat un răspuns la aceste incertitudini. La început, ei au încercat să-și rezolve dilemele cu ajutorul gândirii magice. Astfel, s-au născut renumitele mitologii ale umanității, în care vechii zei sau alte creaturi supranaturale dominau lumea cunoscută oamenilor de atunci, interacționând cu aceștia. În ultimii 150 de ani, soluționarea acestor dileme fundamentale a luat o nouă turnură: oamenii au îndrăznit, dincolo de mitologia ce le guverna viața de până atunci, să-și explice, să analizeze, să compare, într-un cuvânt să cunoască, de data aceasta făcând apel la mijloacele științifice...
     Deoarece, aceste căutări n-au luat sfârșit, răspunsuri clare și definitive ne lipsesc. Astfel că, în interiorul sufletului uman se află în continuare un vid. Din această cauză, unii oameni au încercat să creeze o poveste... o poveste a călătoriei făcute de umanitate prin labirintul creat de Clio.
     Unul dintre acești oameni este scriitorul britanic Arthur C. Clarke. Acesta s-a născut la Minehead (în Marea Britanie) în 16 decembrie 1917. De mic a fost fascinat de cosmos și de călătoriile spațiale. Motivat de această pasiune, la 13 ani și-a construit un telescop astronomic, iar la 16 ani era deja membru al British Interplanetary Society. După cel de-al doilea Război Mondial, Arthur C. Clarke a absolvit King's College (secția matematică-fizică), tot atunci el publicându-și primele romane de anticipație. Astăzi, el a ajuns să fie considerat unul dintre părinții fondatori ai literaturii de anticipație.
     Arthur C Clarke începe să lucreze la romanul ”2001: O odisee spațială” în 1964, el folosind ca punct de pornire o nuvelă mai veche de-a lui: ”Sentinel of eternithy”. Cartea este publicată în 1968 și putem să spunem că Arthur C Clarke aduce, odată cu apariția acestui roman, un suflu nou în literatura de anticipație. Viziunea autorului este inedită, fiindcă el încearcă să reliefeze unele caracteristici ale viitorului prin prisma unor evenimente petrecute în urmă cu milioane de ani. Din punct de vedere tematic putem împărți ”2001 : O odisee spațială” în trei secțiuni.
     Prima parte cuprinde primele șase capitole din roman. Aici, aflăm unele detalii privind geneza umanității. Autorul nu încearcă să creeze o cosmogonie clasică, el nu descrie modul în care s-au format stelele, pământul sau viața, ci se ocupă strict de apariția speciei umane. Acțiunea are loc în urmă cu trei milioane de ani, în momentul în care specia umană nu apăruse. În acel moment, o civilizație extraterestră trece prin sistemul nostru solar și decide să ajute o specie de animale de pe Pământ să evolueze. După studii riguroase, ei decid faptul că, cele mai mari posibilități de evoluție le are o specie de maimuțe hominide. După ce au stabilit acest lucru, aceștia ajută un membru al acestei specii, numit ”Privește Lună” să evolueze. Ei fac acest lucru cu ajutorul unui monolit negru, care transformă creierul primatului și îl face mai inventiv, învâțând să creeze primele unelte, astfel deschizându-se calea evoluției.
     Următoarea parte este cuprinsă între capitolele șapte și patruzeci, unde autorul ne poartă cu câteva milioane de ani în viitor, acțiunea desfâșurându-se în secolul XX. În acest moment, umanitatea este cu mult evoluată față de inventivul primat ”Privește Lună”. Oamenii secolului XX se aventurau în călătorii spațiale, având chiar  o bază pe Lună și mai multe stații orbitale în spațiu. Acțiunea începe în momentul în care pe Lună este descoperit un obiect ciudat, ce părea a fi de origine extraterestră. În momentul în care s-a început cercetarea acestui obiect (care avea o formă de monolit de culoare neagră) s-a descoperit un obiect cu caracteristici asemănătoare, dar acesta era amplasat lângă planeta Saturn.
     Datorită acestor descoperiri, se hotărăște ca obiectul de lângă Saturn să fie explorat și o navă stelară, numită Discovery, este trimisă pentru a efectua cercetările necesare. Pe navă se afla un computer dotat cu inteligență artificială numit HAL și pe lângă el mai existau cinci astronauți. Această călătorie este plină de aventuri, ea putând fi comparată cu Odissea și pe David Bowman îl putem compara cu Ulise.
     Ultima parte începe odată cu capitolul 41. Din cei cinci membrii ai echipajului, doar David Bowman a supraviețuit, iar acesta intră în obiectul care semăna cu un monolit negru. Monolitul era de fapt o poartă stelară care îl transportă pe erou într-o altă parte a galaxiei, unde este supus unor procese care îl transformă într-o nouă ființă umană, superioară ființelor care viețuiesc pe  Terra. Acest proces include atât partea fizică (o evoluție fizică) cât și cea spirituală, fiindcă acesta atinge un nivel superior al conștiinței (un fel de împlinire a ideii de ubermensch a lui Nietzsche).
     O caracteristică a acestei cărți este faptul că dialogul este în general absent, descrierea și povestirea dominând romanul. ”2001: O odisee spațială” este dominat de o viziune optimistă asupra viitorului, chiar dacă umanitatea trebuie să treacă prin momente mai grele pentru a ajunge în acel moment .
     Dacă ar fi să descriem în câteva cuvinte acest roman, am putea spune că ”2001: O odisee spațială” este o operă literară, în care, autorul încearcă să răspundă la următoarele întrebări: cine este omul și care este destinul său. Dar pe lângă această temă principală, autorul mai pune în discuție și alte teme, la fel de importante ca și tema principală.
     Una dintre aceste teme este pericolul pe care îl reprezintă inteligența artificială (sau tehnologia în general), această întrebare fiind pusă pe fondul erorii inerente a computerului de pe nava Discovery. O altă temă importantă a romanului este explorarea spațială, mai precis care sunt beneficiile și care sunt riscurile călătoriilor cosmice. De asemenea, este pusă în discuție și tema pericolului reprezentat de către armele atomice. Această dilemă apare în contextul extinderii cursei înarmărilor și transformarea acesteia într-o cursă de dominare a spațiului.
     Citind această carte nu putem decât să ne înclinăm în semn de apreciere față de genială creativitate a autorului Arthur C. Clarke și să recomandăm călduros aceast roman științifico-fantastic. Oricine este dornic să afle o ipoteză fascinantă privind trecutul, prezentul și viitorul speciei umane ar trebui să citească ”2001: O odisee spațială”.
La sfârșit vă voi lăsa cu un fragment din roman, care descrie perfect ceea ce David Bowman a devenit:
”Încrezător încă o dată, asemeni unui săritor de la înălţime care şi-a recăpătat curajul, plonjă de-a lungul anilor lumină. Galaxia izbucni din rama mentală unde o închisese el; stele şi nebuloase trecură pe alături într-o iluzie a vitezei infinite. Sori fantomatici explodară şi rămaseră în spate în vreme ce el trecea prin inimile lor; banda de praf rece şi neagră care-l speriase mai devreme îi apăru acum doar ca o aripă de corb pe faţa Soarelui.
Stelele se răreau; strălucirea Căii Lactee pălea într-o umbră a gloriei pe care el o cunoscuse ― şi pe care, atunci cînd se va simţi pregătit, o va cunoaşte iarăşi.
Ajunsese înapoi exact unde dorea să ajungă, în spaţiul pe care oamenii îl numesc real”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i tră...

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmont...

"Superpoziţia cuantică" şi "principiul divin"

În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii ...