Turcia vs. Israel... cu pași rapizi înspre ”Primul Război Est Mediteranean”

Click ptr. mărire

    a. Sultanul Tayyp Erdogan 

Mustafa Kemal a creat Turcia modernă imediat după sfârșitul Primului Război Mondial. El a făcut acest lucru eliminând componenta religioasă din organizarea statului. Astfel că Turcia a devenit primul stat (și singurul) musulman din lume care avea o organizare laică. Numai că, odată cu democrația, partide politice religioase musulmane vor veni la putere, dar Ataturk a creat o armată puternică care să vegheze la menținerea laicității. Și nu de puține ori armata a intervenit și schimbat guvernele care vroiau să modifice caracterul statului (1960, 1971, 1980, 1997). Dar în ultimii ani lucrurile au început să se schimbe și armata a început să fie contaminată cu elemente islamice. În 2008 puterea în Turcia este preluată de o alianță islamică... și armata nu reacționează. Iar lovitura de grație vine în 2010 când zeci de ofițeri superiori din armata turcă sunt arestați.... ei fiind acuzați de încercare de lovitură de stat. Zilele acestea au avut loc alte arestări, numărul total de ofițeri superiori arestați trecând de 200 - printre aceștia fiind amirali și generali de armată. Am o singură explicație pentru aceste arestări: armata renunță la doctrina lui Ataturk și ei încearcă să scape de ofițerii care ar opune rezistență la schimbare. Dacă o parte din armată nu ar fi complicele lui Erdogan, atunci ea s-ar opune acestui val de arestări specifice Nkvd-ului anilor 1937-38. Eu bănuiesc că în spatele mișcării se află ofițerii tineri (plini de vitalitate islamică) care vor să scape de ofițerii bătrâni care susțin doctrina lui Kemal Ataturk. În acest fel se explică de ce majoritatea celor arestați sunt ofițeri în rezervă sau în etate. Oare vrea Erdogan să schimbe direcția imprimată de Ataturk și să transforme Turcia în liderul statelor islamice? Vrea acesta ca prim-ministrul turc să aibă puterea și influența sultanilor? Eu cred că da. 

     b. Chestiunea palestiniană și evreii

Și noul sultan s-a gândit să-și înceapă politica de expansiune prin provocarea Israelului. Și cel mai bun mijloc de  provocare a Israelul este susținerea  palestinienilor. Astfel că la începutul lui 2010 Turcia a trimis ajutoare înspre Palestina... astfel că nava Mavi Marmara a pornit înspre Palestina în mai 2010, deși ea nu avea permisiunea să intre în spațiul evreiesc. Nu știa Erdogan că în acea zonă era declarată blocadă maritimă? Ba da, dar era o bună oportunitate de a-i provoca pe evrei. Astfel că evreii au luat cu asalt nava care a intrat  într-o zonă neperrmisă... morți... protest al Turciei. Erdogan și-a îndeplinit țelul... De atunci sultanul modern amenință că va trimite nave de  război care  să escorteze vasele care merg înspre Fâșia Gaza. Ca urmare a acestui incident cele două țări au rupt legăturile diplomatice.

    c. Ciprul și gazele

Grecia și Turcia sunt două țări care nu se iubesc deloc, motivul fiind Ciprul. Jumătate este ocupat de turci iar cealaltă jumătate este sub protecție grecească. De curând o companie americană (Noble Energy) a început să foreze după gaz în partea grecească a Ciprului. Turcia, după bunul său obicei, a amenințat că va trimite flota de război înspre insulă, fiindcă ei nu recunosc Ciprul grecesc și consideră că această companie fură din avuția Turciei ... O altă nemulțumire este faptul că guvernul cipriot (partea grecească) a semnat o serie de acorduri economice cu Israelul. 

   d. Scenarii ale unui posibil conflict

În acest moment se întrevăd două alianțe militare în Estul Mediteranie - Orientul Mijlociu. Pe de o parte Turcia se aliază cu Egiptul iar Israelul se aliază cu Grecia. De asemenea sunt semne puternice că statele arabe (în special Arabia Saudită) ar sprijini din spate Israelul, fiindcă ei nu sunt încântați de tendințele turcilor. 

Din punct de vedere maritim Turcia și Egiptul un mic avantaj. Aceste două state au 25 de fregate, 9 corvete și 14 submarine pe când Israelul și Grecia au doar 14 fregate (toate grecești) 3 corvete și 14 submarine. Dacă privim problema din punctul de vedere al numerelor, Israelul și Grecia sunt în inferioritate. Dar... ei dispun de sateliți de spionaj și servicii de informații. De asemenea este posibil ca ei să aibă în dotare F-35 (dacă nu au acum, vor avea în curând). În plus ei au între 3-6 submarine din clasa Dolphin (cele mai eficiente din lume). Chiar dacă turcii au superioritate maritimă, ei vor pierde o eventuală confruntare. Navele lor vor fi identificate cu ajutorul sateliților și vor fi atacate cu submarine sau F-35. Cu ajutorul acestor mijloace o forță expediționară turcească formată din 10-20 de vase ar fi distrusă în maxim 4-5 ore.  În acest domeniu puterea informațiilor este mai importantă decât puterea armelor. Și la acest domeniu evreii nu pot fi învinși.

Dacă urmărim situația terestră observăm faptul că Turcia are în dotare doar 340 de Leopard 2 pe când Israelul are 600 de Merkeva Mark 4. O problemă ar putea fi reprezentată de cele 1000 de M1 Abrams ale armatei egiptene. Un atac combinat turco-egiptean ar putea reprezenta o problemă pentru Israel. Dar situația ar putea fi rezolvată cu ajutorul serviciilor de informații și a unui atac aerian preventiv (cu F-35). În domeniul aerian situația este sensibil egală: Israelul are o flotă de 325 F-16 și 83 F-15, iar Turcia și Egiptul au împreună 460 de F-16. 

    e. Concluzii

Dacă privim situația din punct de vedere militar, putem să spunem că Israelul este inferior unei forțe însumate a Egiptului și a Turciei. Dar aceste două state sunt lipsite de soldați cu experiență militară și în plus distanța dintre Israel și aceste două state este foarte mare, ceea ce crează probleme logistice imense. Peninsula Sinai este greu de traversat și ușor de apărat. Iar între Turcia și Israel stă Siria... este foarte posibil ca primul pas al turcilor să fie ocuparea Siria, dar acest lucru ar crea un coșmar logistic, fiindcă ei ar trebui să transporte trupe și materiale pe distanțe foarte mari. Singura speranță a Turciei și Egiptului este să învingă forțele aeriene israeliene, dar acest lucru este aproape imposibil, mai ales că aceștia ar putea primi (în câteva zile) sute de avioane de luptă din SUA. În plus Turcia și Egiptul se află într-o poziție ingrată, fiindcă principalii furnizori de armament sunt SUA și UE. Iar în scurt timp SUA și UE vor interzice exportul de armament către aceste două state... acestea fiind obligate să apeleze la armament (inferior) chinezesc sau pakistanez.
Dacă va exista un conflict, acesta va fi unul maritim, o forță expediționară turco-egipteană dorind să spargă blocada și să creeze un culoar către Fâșia Gaza. De asemenea un alt obiectiv ar putea fi ocuparea în totalitate de către turci a Ciprului...


P.S. - Nu am inclus în comparația dintre state avioanele vechi, gen MIG 21 sau F4 și nici tancuri de gen M60, fiindcă acestea nici nu cred că ar ajunge până în zona frontului. Am pus la socoteală doar echipamentul relativ modern...
P.S.2 - Într-un post viitor vom vedea care este poziția SUA, UE, Rusia sau China față de un eventual conflict între Turcia și Israel