Treceți la conținutul principal

Este ”Harry Potter” o carte pentru copii ?

O scrisoare trimisă de JK Rowling
agentului ei literar.
Click pentru mărire....
Astăzi majoritatea oamenilor consideră că seria cărților ”Harry Potter” este destinată copiilor. Jo Rowling scrie cu mâna ei în scrisoarea din stânga faptul că seria este destinată copiilor cu vârsta de 9 - 12 ani. Deci... caz închis? Nu, nici pe departe.
După părerea mea ”Harry Potter” este un bildungsroman, romanul formării unei personalități. Într-adevăr el a fost conceput ca și o serie pentru copii, dar acest lucru a fost gândit înaintea scrierii efective a întregii serii de 7 cărți. Dacă gândim întrebarea din perspectiva primului roman (singurul care era scris când Jo a scris această scrisoare) putem spune cu siguranță faptul că avem de a face cu un roman pentru copii. Dar dacă citim ultimele două romane ( HP and half-blood prince & HP and the deathly hallows) nu mai putem să zicem că aceste cărți sunt pentru copii. Într-adevăr seria ar trebui începută de un copil de 10-12 ani, dar ea ar trebui terminată când acel copil are 15-16 ani. Cartea este un bildungsroman (prezintă dezvoltarea personalității lui Harry Potter) și ea ar trebui citită de o persoană care trece exact prin aceeași perioadă de dezvoltare a personalității. Dar cartea, în esența ei, nu poate fi înțeleasă decât de o persoană matură, care a trecut prin viață și-i cunoaște bucuriile și tristețile.
Ca și o concluzie putem spune faptul că ”Harry Potter” nu este o carte pentru copii ci un bildungsroman. Ca să fie o carte pentru copii, intriga ar trebuie să fie liniară (asemenea basmelor) nu ascendentă (semănătoare romanelor fantastice complexe). Dacă Jo ar fi publicat doar primul roman din serie și celelalte ar fi fost date uitării, am fi avut în față o carte pentru copii, dar cum nu s-a întâmplat așa...

P.S. - data viitoare am să vorbesc despre necesitatea citirii acestui roman la vârsta formării. Sunt mulți cretini ce susțin faptul că romanul este nociv... și vom vedea de ce aceștia nu au dreptate.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i tră...
47 de comentarii
...citiți mai departe...

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmont...
Trimiteți un comentariu
...citiți mai departe...

"Superpoziţia cuantică" şi "principiul divin"

În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii ...
Trimiteți un comentariu
...citiți mai departe...