De mult timp meditez la soarta ființei umane și încerc să găsesc cauzele pentru care ea este încă încorsetată în aceste chingi ale neputinței și ale distrugerii. De ce orice pas făcut înainte trebuie să fie însoțit de alți doi pași făcuți înapoi? Și singurul răspuns, pe care l-am găsit, are legătură cu o boală cruntă a spiritului uman. În interiorul acestui spirit uman se află un șobolan care devorează tot ceea ce avem mai curat și pur... numele șobolanului este ” dorință” și acesta ne afectează pe două planuri : fizic și sufletesc. Dar realitatea este mult mai crudă decât aceste cuvinte lipsite de putere. De fapt toate acțiunile noastre sunt doar niște rezultante ale eroziunii acestui șobolan nenorocit. Un cuvânt atât de plăcut precum ”dorința” să stea la baza întregii noastre suferințe? Greu de crezut... dar adevărat. Sufletul care este atins de această plagă devine ” invidios” și ” posesiv”. Pentru acel om orice sentiment este pervertit, inclusiv dragostea cea mai ...