Concepte fundamentale ale seriei "Harry Potter". Despre moarte...

De obicei, oamenii moderni încearcă să evite orice subiect care are legătură cu moartea. Inclusiv în domeniul spiritual ne limităm la propoziția ”să nu-l supărăm pe Dumnezeu” și ca și o consecință a acestui fapt o să avem viață veșnică. Dar din această mentalitate rezultă o atitudine extrem de interesantă: avem o groază teribilă față de moarte. Inclusiv oamenii spirituali se tem de moarte. Ei își doresc o viață veșnică și abia așteaptă să fie cu dumnezeul lor în cer... dar dacă s-ar putea, ei ar vrea să trăiască câteva mii de ani.

Astfel că moartea este transformată într-un subiect tabu și tinerii nu au cunoștință de această realitate foarte mult timp. Ei se lovesc de doamna cu coasa doar când le moare unul dintre părinți... în acel moment ei realizează că sunt muritori...

Unul dintre avantajele citirii seriei de cărți cu Harry Potter este faptul că tinerii cititori sunt introduși în problematica morții. J.K.Rowling abordează acest subiect într-un mod foarte practic, astfel că putem să observăm și să exemplificăm două concepții privind moartea.

1. Atitudinea lui Albus Dumbledore - acesta spunea că ”After all, to the well-organized mind, death is but the next great adventure”. Moartea nu este un dușman ci o treaptă următoare în dezvoltarea omului. Ea este o binecuvântare nu un blestem și viața nu trebuie trăită sub imperiul fricii de moarte. Această mentalitate o avea cel de-al treilea frate din povestirile bardului Beedle și Harry Potter...
2. Atitudinea lui Tom M. Riddle - acesta credea că moartea este dușmanul suprem și dorința lui era ca el să aibă viață veșnică. Toată viața lui a fost centrată pe realizarea acestui scop.                                   

Un copil care intră în contact cu această serie, va întâlni inevitabil aceste două moduri de a privi moartea. Și în primul rând, el va fi confruntat cu întrebarea: ce este moartea? Oare ce este moartea: un prieten îndelung așteptat al bătrâneților târzii sau un dușman care trebuie ocolit? 

Dar inevitabil, cititorul va ajunge să-l admire pe Harry Potter și acesta poate fi dat ca și exemplu demn de urmat în această privință. Mă refer la capitolele finale din ”Deathly Hallows” când Harry este pus în fața unei dileme: să accepte să se întâlnească cu lordul Voldemort (acest fapt ducând la moartea sa) sau ar trebui să fugă din fața acestuia (acest lucru ducând la supraviețuirea lui Harry). Dacă ar fi ales prima variantă el ar fi murit, dacă ar fi ales a doua variantă, toți prietenii lui din interiorul școlii Hogwarts ar fi murit. Și în cele din urmă, el a decis că viața prietenilor săi este mai importantă decât a lui.

... cu ce simțăminte rămâne un cititor privind moartea, după ce parcurge întreaga serie? Moartea este un fenomen natural, care îi poate cuprinde atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni. Nu trebuie să ne-o dorim dar nici nu trebuie să fugim de ea, fiindcă ea este o etapă necesară în existența noastră. 
Unele persoane sunt nemulțumite de această serie, pentru că multe dintre personajele principale mor (Sirius, Remus, Dumbledore, Fred...) și spun că aceste morți produc o labilitate emoțională cititorilor. Acest lucru este fals... fiindcă nu există nici o labilitate, ci aceste tragedii duc la apariția unui nou sentiment (existența finită a oamenilor) și o nouă întrebare (ce este moartea). Lăsați copii să cunoască moartea, nu încercați să-i feriți de această realitate. Iar când vor întreba ce este moartea, povestiți-le de Harry (care preferă să moară pentru prietenii săi) de Lily (care moare pentru copilul său) sau despre fratele cel mic din povestea bardului Beedle (care moare după o viață plină). Dar de asemenea povestiți-le despre Tom Riddle, un tânăr care pentru a nu muri ucide alte persoane...