Despre revoluții... De ce au fost invinse revolutiile de la 1848?

(click ptr marire)

 Istoria omenirii cunoaște șase revoluții principale:

o       revoluția franceză din 1791

o       revoluția din Paris din 1830

o       revoluțiile de la 1848

o       comuna de la Paris din 1870

o       revoluția bolșevică

o        revoluțiile din 1989

Vom încerca să vedem care au fost cauzele care au favorizat reușita/eșecul revoluțiilor. Acum vom încerca să analizăm revoluțiile de la 1848. În esență putem să spunem faptul că revoluția de la 1848 a fost o continuare a revoluției din 1791. După înfrângerea lui Napoleon, monarhia a fost restaurată în Franța și reprezentanții ei încercau să reintroducă vechile practici ale monarhiei absolutiste. Dar în acel moment se produce un lucru neașteptat: cetățenii Parisului se revoltă și regele Carol al X-lea abdică. Revoluția a fost violentă, a venit pe neașteptate și reagalitatea nu a avut timp să organizeze o contralovitură. În acest moment francezii fac o greșeală fiindcă permit înscăunarea lui Ludovic-Filip ca și rege. Normal că a fost doar o chestiune de timp până când noul rege va dobândi trăsături absolutiste.

Dar în februarie 1848 reizbucnesc proteste violente în Paris și Ludovic-Filip fuge. Conducerea este preluată de un guvern care introduce reforme... dar după câteva luni valul reformist își pierde din putere și guvernarea se concentrează în mâinile câtorva ”afaceristi”. Scopul acestora nu era instaurarea unei forme de guvernământ optime, ci preluarea puterii din mâinile monarhiștilor. În iunie 1848 are loc o revoltă a muncitorilor care este crunt înăbușită de guvernanții republicani. Aici francezii fac a doua greșeală, fiindcă în loc să pornească proteste generale (ridicarea întregii populații) ei acceptă alegerea unui președinte al republicii, acesta fiind Ludovic Napoleon (normal că și acesta peste câțiva ani se proclamă împărat).

Revoluția de la 1848 a ajuns și în tările române, ele constituind granița estică a răspândirii revoluției. Revoluția a început în Moldova în martie 1848. Chiar primul gest revoluționar a fost o greșeală, fiindcă principalii revoluționari s-au dus la domn cu o listă de doleanțe (Petițiunea proclamațiune). Voi detalia la sfârșit greșeala.

După aceea revoluția a început în Valahia (Tara Românească) și aici organizarea a fost un pic mai bună (mâna Frăției). Domnul fuge, se constituie un guvern care începe să pună în practică unele reforme. Dar problemele încep să apară în momentul în care guvernul este arestat de către marii boieri. În acel moment are loc o revoltă populară condusă de Ana Ipătescu care îi eliberează. După acest moment Bălcescu face o greșeală care va duce la înfrîngerea revoluției : începe să poarte discuții diplomatice.

În Transilvania, revoluția este de fapt o contrarevoluție. Dacă în celelalte două provincii revendicările au avut au ținut de domeniul libertăților, aici problema a fost una politică: revoluționarii maghiari vroiau să-și facă un stat. Ei  au înglobat Transilvania, în acel stat,  fără să-i întrebe pe români. În mod natural românii s-au îndreptat către ”Curtea de la Viena” pentru dreptate și au început să poarte războaie contra maghiarilor. În anul 1849 se comite o greșeală și deși revoluția lui Iancu nu este învinsă, românii au fost învinși.

Unde s-a greșit? Principala greșeală a fost faptul că revoluționarii au încercat să ”îmbunătățească” anumite aspecte din societate. Acest fapt le-a permis monarhilor să poată negocia și să facă unele mici concesii (Austria și Prusia). Dar în timpul negocierilor monarhul își strângea trupele pentru a înăbuși revoluția. Lucrurile nu trebuiau îmbunătățite ci schimbate radical. Monarhii trebuiau executați și nu invitați la discuții. Din această cauză revoluția franceză din 1791 a avut succes iar cea din 1848 a fost un eșec. Iar parizienii (în momentul în care au văzut că muncitorii au fost uciși de către guvernanți) trebuiau să se ridice și să-i trimită la ghilotină pe acei revoluționari care trăgeau în popor.

În principatele române vedem aceeași problemă. Cu dictatorii nu trebuie stat la discuții, fiindcă ei în realitate doar trag de timp pentru a putea organiza o represiune. Iar Bălcescu trebuia să organizeze un stat condus de o mână forte. Am început cu un citat din Bălcescu...păcat că el nu l-a ascultat. Stefan Zeletin explica insuccesul revoluției prin prisma absenței proletariatului în Valahia... dar Lenin nu a făcut o revoluție cu proletari ci cu țărani. Bălcescu a greșit în momentul în care s-a retras și a lăsat revoluția pe mâna moderaților, fiindcă revoluția înseamnă schimbare și nu discuții în vederea acordării unor concesii ( de acest lucru se ocupă politica). În schimb el trebuia să ridice poporul la luptă contra marilor boieri și a turcilor.

Avram Iancu a greșit fiindcă a fost inconsecvent. Dacă vroia să lupte contra maghiarilor trebuia să meargă cu armata lui să lupte alături de austrieci și ruși contra maghiarilor la Șiria. Dacă vroia să lupte alături de maghiari (ca urmare a proiectului de pacificare din iulie 1849) trebuia să lupte contra austriecilor și după ce maghiarii au fost învinși la Șiria. În schimb armata lui Iancu a depus armele și a sperat în soluții politice. Greșeala a fost aceea că Iancu nu a realizat faptul că austriecii puteau să ne acorde drepturi doar sub presiunea armelor. Lupta trebuia continuată până la capăt. Astfel că la sfârșitul revoluției din 1848 românii nu erau nici de partea austriecilor dar nici de partea maghiarilor.

În concluzie, revoluția a fost învinsă datorită abilității politice a monarhilor. Ei i-au amăgit cu vorbe deșarte pe revoluționari, în timp ce pregăteau reprimarea miscărilor. Învățătura pentru revoluționari este următoarea: cine vrea să înceapă o revoluție trebuie să fie în stare să meargă până la capăt și nu să se oprească la jumătatea drumului pentru negocierea unor concesii politice.