De aproape 200 de ani oamenii pasionați de istorie își
propun să găsească o definiție cât mai exactă pentru acest domeniu. Nu vreau să
intru în detalii, ci vreau să subliniez un aspect relevat printr-o întrebare pe
care eu o consider justă: ce a ajuns istoria?
De asemenea vreau să subliniez diferența dintre
istorie (eveniment din viața umană petrecut în trecut) și istoriografie
(percepția contemporană asupra evenimentului petrecut în trecut)
Deci, ce a ajuns istoria? A ajuns să fie o cârpă în
mâinile istoriografilor, un material pe care îl decupează și scot în evidență
unele aspecte, anumite aspecte sunt aruncate la gunoi, anumite fapte sunt
augmentate pe când altora le este diminuată importanța.
De exemplu istoriografia comunistă a mărit rolul PCR-ului
în perioada interbelică, transformându-l dintro oficină kominternistă într-o
adevărată mișcare socio-politică. Dar nimeni nu pune un semn de întrebare
deasupra ”doctrinelor” predate în școlile actuale.
Ceea ce am observat este faptul că s-a impus (ca să nu
zic dictat) moda desfințării claselor sociale și a luptei de clasă. În primul
rând, acești termeni au fost demonizați, catalogați ca și comuniști, retrograzi
și este nedemn pentru un istoric să mai susțină aceste teorii. Dar din păcate
Marx avea dreptate (în această privință) există clase sociale și a existat un
conflict între clasele sociale. Normal că istoria nu se rezumă doar la lupta
dintre clase, dar această luptă ocupă un procentaj important din ea.
Mai nou se marșează pe următoarea teorie: astăzi nu mai
există clase sociale și în trecut diferențele dintre acestea au fost exagerate,
neexistând un adevărat conflict între clasele sociale. Astăzi printr-o aparentă
bunăstare materială se încearcă să ni se inoculeze ideea conform căreia suntem
liberi și ei speră că noi nu vom observa grelele lanțuri care ne leagă.
Dar să revenim la istoriografie. O teorie modernă și
foarte populară precizează faptul că revolta lui Spartacus (73-71 BC) nu a avut
caracterul unei lupte de clasă și că Spartacus nu dorea să abolească sclavia.
Pe cel care a emis teoria îl bănuiesc de parșivitate intelectuală, pentru că în
schimbul unor ”daruri” acceptă să promoveze astfel de teorii, deși știe că sunt
false (parșivitate intelectuală=prostituție istoriografică). Dar cei care ajung
să creadă aceste lucruri și să le predea îi consider de-a dreptul cretini.
Oare cum poți să spui că ”Cea de-a treia revoltă a
sclavilor” nu a avut un caracter anti-sclavagist? Oare pentru ce se răsculau
sclavii? Pentru că se plictiseau, nu aveau ce să facă? Normal că s-au răsculat
din cauza condițiilor de trai, normal că nu mai doreau să existe sclavagism,
normal că își doreau să fie liberi. Și contra cui lupta Spartacus? Contra
marțienilor? El lupta și dorea distrugerea clasei aristocratice romane, ei
fiind fondatorii și susținătorii sistemului sclavagist. Deci, clasa sclavilor
lupta contra clasei aristocratice. Oare nu avem clase sociale care se luptau între
ele? Asta oare nu înseamnă război de clasă?
Fiți liberi, rupeți-vă lanțurile.
Dați dictonului ”cogit ergo sum” o nouă interpretare: exist
doar dacă gândesc
Comentarii
Trimiteți un comentariu