Meditând la opera lui JRR Tolkien...prima parte

”Stăpânul Inelelor” vs. ”Stăpânul Inelului”

           În urmă cu câteva zile am citit opinia unui ”conferențiar” cu privire la Stăpânul Inelelor și am rămas consternat... acesta își exprima un punct de vedere cel puțin inedit : ar fi mai corect ca această capodoperă a lui JRR Tolkien să fie intitulată ”Stăpânul Inelului” și nu ”Stăpânul Inelelor”. Autorul, în concepția conferențiarului, nu a ales bine titlul cărții fiindcă tema centrală a cărții nu se centrază pe stăpânirea Inelelor ci pe bătălia privind posesia Inelului Suprem. Din această cauză (miza principală fiind stăpânirea Inelului Suprem, celelalte nouăsprezece inele aproape nefiind menționate) ar fi mai potrivit ca trilogia să fie intitulată ”The lord of the ring”. Oare Tolkien a fost chiar atât de neglijent încât a putut să comită o asemenea greșeală sau conferențiarul nostru nu a înțeles ideea fundamentală care stă în spatele acestei capodopere tolkiene ?

Pentru a oferi un răspuns la această dilemă, în primul rând trebuie să facem o comparație între Silmarillion și Stapânul Inelelor. Nu vom începe să povestim aceste două cărți ci vom încerca să extragem ideile principale din aceste două opere.

         Tema principală a cărții Silmarillion gravitează în jurul lui Feanor, un elf genial dar care avea un orgoliu pe măsura inteligenței sale. Acesta crează trei silmarilii, pietre prețioase în care investește tot ceea ce are mai prețios în interiorul ființei sale. Problema principală apare în momentul în care Morgoth fură aceste silmarilii. Feanor dorește cu tot dinadinsul să își recupereze creațiile și din această dorință se naște firul narativ al romanului.

         Aici apar câteva idei care trebuie evidențiate : Feanore nu crează silmariile din răutate sau mânat de dorințe negative. De aceea când îi sunt furate, el își pierde o parte din ființa sa și ar da orice pentru a le recupera. Când el se revoltă împotriva Ainurilor nu o face din aceleași motive ca și Morgoth sau Sauron (dorința de dominație) ci dintr-un sentiment de revoltă motivat de inacțiunea Ainurilor. Dacă zeii nu fac nimic el în schimb va face... Din această cauză este potrivit titlul de Silmarillion, pentru că ele constituiesc piatra de fundație a întregului șir narativ.

Dar oare în cazul Stapanului Inelelor care este baza pe care se construiește narațiunea? În prima fază, am fi tentați să răspundem Inelele Puterii. Dar dacă am da acest răspuns am cădea în capcana în care a intrat și conferențiarul nostru...cheia romanului nu stă în Inelele Puterii. Dar dacă acestea nu constituie fundația pe care este așezat romanul atunci...care este soluția?

Inelele puterii sunt o rezultantă a acțiunii și nu cauza acesteia. Tolkien nu este interesat nici o secundă să ne focalizăm privirea pe Inele ci pe creatorul acestora, fiindcă baza acțiunii o constituie dorința lui Sauron (the evil wishes of Sauron). Inelele Puterii s-au născut din această dorință, iar când Tolkien ne vorbește despre Stăpânul Inelelor nu se referă la lupta pentru controlul Inelului Suprem ci la personajul a cărui dorințe a dus la crearea Inelelor. Din această cauză romanul este intitulat Stăpânul Inelelor.

Greșeala conferențiarului nostru a constat în focalizarea greșită, el luând ca și punct de reper creația (Inelele Puterii) nu creatorul (Sauron). Dacă Tolkien ar fi vrut să ne concentrăm asupra Inelelor Puterii și asupra luptei pentru stăpânirea acestora (în special a Inelului Suprem) atunci conferențiarul nostru ar fi avut dreptate, dar cum intenția autorului era alta...

P.S. – Pe venerabilul nostru conferențiar îl cheamă dr.Silviu Tatu și articolul lui îl puteți vedea aici.

Update : în partea a doua ne vom ocupa de dorința lui Sauron și motivul pentru care aceasta este tema centrală a trilogiei.