Treceți la conținutul principal

Vrajitorul din Oz ... si religia creştină


Bovarismul... este o stare tot mai prezentă in caracterul oamenilor cu care intru în contact... " eu pot sa citesc numai filosofie, altceva nu mai pot... doar lucruri extrem de profunde" îmi spunea cineva. Ne place să ne prefacem, să ne "făţărim" şi cu toţii parcă am vrea să fim altcineva. Dar la unii această stare se agravează până la nivel schizoid, astfel că acestea ajung să aibe două feţe, două discursuri, două realităţi diferite în care ei trăiesc... două măşti pe care le schimbă în funcţie de situaţie.
Dacă prietenul meu poate citi numai filosofie, în schimb eu am dat în mintea copiilor si încep să-mi placă poveştile. În ultimul timp basmele lui Ispirescu parcă stau mai jos pe raft decât Kant...
Ultima carte de copii pe care am recitit-o a fost "Vrajitorul din Oz" şi în timp ce o parcurgeam mi-am dat seama cât de mult seamănă această poveste cu realitatea noastră ecleziastică.
Oraşul de Smarald seamănă perfect cu Biserica (indiferent de confesiune), deşi parcă oraşul nostru bisericesc are o nuanţă aurie. Vrăjitorul din Oz seamănă cu clasa sacerdotală, iar Dorothy şi companionii săi suntem noi.
Ca şi eroii poveştii noi ne îndreptăm spre Oraşul de Smarald (=Biserică) cu speranţa salvării şi credem că Vrăjitorul din Oz (=sacerdoţii) ne va arăta drumul.
Dar spre deosebire de eroii poveştii noi nu am realizat că Vrajitorul din Oz (=sacerdoţii) este un scamator care nu ne poate ajuta deloc.
Oare când ne vom da seama că sacerdoţii (preoţi, patriarhi, papă, pastor...) sunt doar nişte şarlatani puşi pe jaf şi îmbogăţire... cât timp ne vom lăsa prostiţi ?
Deci... putem învăţa lucruri bune şi din poveştile copiilor nu numai din Kant...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i tră...

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmont...

"Superpoziţia cuantică" şi "principiul divin"

În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii ...