Treceți la conținutul principal

Lume oarbă... by Luna Amară... and me




Aş vrea să zbor prin nemărginitul cosmos, dar aripi grele mă ţintuiesc pe acest pământ. Tot ceea ce pot să fac este să mă târăsc prin aceste prafuri gri cu aspect de asfalt murdar sperând că cineva o să mă înţeleagă. Dar precum trupul mi-e ciuruit de acest crunt chin la fel de găurită mi-e şi dorinţa de a mai crede în cineva... toţi se gândesc la sinele propriu şi nici o fărâmă de scuipat nu dau pe tine şi visurile tale... chiar aş vrea să văd cum sunt văzut de cei din jurul meu, să pătrund în mintea lor şi să le aflu gândurile... dar poate că aş rămâne uimit ptr. ca nu aş găsi nimic, fiindca eu nici nu exist in acel loc... sunt doar o figură tristă care le trece prin faţa ... cu siguranta după moarte mea nici nu ma vor mai ţine minte...
...aş putea să mă sinucid, poate aşa cineva mă va băga în seamă, dar laşitatea acestui act mă infioara...deocamdata nu...
....aşa că o să ne continuăm vieţile ignorându-ne şi nebăgându-ne unii pe alţii în seamă... haideti sa continuam construirea zidurilor...
...şi după ce am construit acele minunate baricade ne-am dat seama de faptul că suntem singuri. Aşa că ne-am decis să construim o serie de uşi, ca să ne putem vedea unii pe alţii... după construcţie am mers înspre ele... vroiam să văd şi eu cum arată, dar când am ajuns acolo am observat că de fapt acele uşi de fapt nu sunt uşi... ci sunt spărturi în zid, care aveau o formă ciudată... ceva în genul simbolului $... la început nu mi-am dat seama, dar cu timpul am înţeles că de fapt nu poate să existe legături între oameni fără intermediarea banului... mi-am dat seama că sunt într-un mare kkt fiindcă realitatea trăită de mine este obiectul urii mele, iar ura este de fapt forma vieţii mele...
Cineva din spatele meu mereu îmi cerea socoteală, vroia să ştie ce-am făcut cu viaţa mea... dar nu el mi-a dat-o el şi nici nu are puterea să mi-o ia... aşa că l-am îndepărtat... dar făcând acest lucru am realizat faptul că sunt pe marginea unui bloc şi în timp ce mă certam cu acea persoană am căzut în gol.... înainte să mă izbesc de asfalt m-am trezit... era ora 4 dimineaţa şi adormisem pe canapea ascultând cântecul unor luni amare........

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i tră...
47 de comentarii
...citiți mai departe...

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmont...
Trimiteți un comentariu
...citiți mai departe...

"Superpoziţia cuantică" şi "principiul divin"

În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii ...
Trimiteți un comentariu
...citiți mai departe...