Mulţi oameni sunt obsedaţi de ideea schimbării destinului (în subsidiar putem vorbi despre o adevărată dorinţă de transformare a subiectului) şi ar face aproape orice pentru a-şi putea modifica starea de "băltire" în care i se pare că se zbate. Ei tind spre infinit şi vor să devină o persoană nouă care posedă un destin nou.Suntem gata să ştergem orice eşec din trecutul nostru, hiperbolizăm efemerele noastre succese şi pornim cu avânt spre ruperea lanţului şi împlinirea schimbării destinului.
Există oare un destin ? Nu ştiu sigur, dar consecvenţa apariţiei întâmplărilor negative sau pozitive din viaţa personală şi universală a omenirii mă împinge spre acceptarea unei anumite forme a destinului (indiferent ce nume i s-ar da : predestinare, karma etc.)
Oamenii aparent buni devin devin răi şi criminalii se pocăiesc, astfel ei devenind persoane sfinte. Oare aceşti oameni au fost capabili să reuşească o "schimbare a minţii" ? Şi-au schimbat ei esenţa interiorităţii, acest fapt fiind provocat de reuşirea schimbării subiectului? A fost alterată linia destinului lor?
Nu, nicidecum. Ei au devenit doar ceea ce trebuiau să ajungă. Fiecare devine ceea ce este, fiecare va fi ceea ce va trebui să fie.
Soarta ne este scrisă şi cerneala cu care s-a făcut acest lucru de mult s-a uscat, fiecare persoană neputând să facă mai mult decât să accepte să plutească în voia torentului rece şi vioi reprezentat de acest concept al destinului... să plutim în aval şi să gustăm din bucuriile şi tristeţile acestui drum.
Deci dacă crezi că destinul tău s-a schimbat cu 180 de grade şi că viaţa ta si-a schimbat radical cursul... nu te speria, pentru că nu te-ai schimbat cu nimic pentru că în realitate ai ajuns la nivelul care îţi era menit să ajungi (în acest moment al vieţii tale).
P.S. - "Iubeşte-şi soarta"
Comentarii
Trimiteți un comentariu