Treceți la conținutul principal

capitalism a love story...or reqviem for a(n) (american) dream



La început Moore, în documentarele sale, s-a ocupat cu predilecţie de anumite aspecte deficiente ale societăţii americane cum ar fi sistemul sanitar (psycho) mentalitatea tipic americană (bowling for...) sau atitudinea suspectă a oficialilor şi administraţiei americane în 11 septembrie (Fahrenheit 9/11). Dar acum Michael M. ia taurul de coarne şi atacă sursa acestor probleme : sistemul capitalist american.
Trei lucruri mi-au plăcut foarte mult în acest documentar :
1) Geniala introducere făcută printr-o paralelă între situaţia Imperiului Roman în perioada lui de decadenţă şi circumstanţele politico-economice actuale ale SUA. Întradevăr pentru o persoană onestă şi doritoare de adevăr semnalele sunt clare şi dominaţia mondială americană începe să se "clatine"
2) Am fost programaţi să credem faptul că democraţia nu poate să existe fără capitalism. Nimic mai fals iar Moore demonstrează această realitate şi arată că in SUA în timp ce capitalismul se întăreşte democraţia se subrezeşte şi treptat este înlocuită cu o plutocraţie.
3) Dacă la începutul carierei sale Michael Moore punea doar întrebări, acum începe să-şi radicalizeze discursul şi are îndrăzneala să facă unele afirmaţii destul de curajoase. Iar acum mai mult ca niciodată Michael M. începe să-şi dezvăluie orientările socialiste, ceea ce este OK pentru că sistemul capitalism încet, încet ne duce spre prăpastie. Viitorul nu poate fi altceva decât democraţia socialistă (atenţie a nu se confunda socialismul cu bolşevismul pentru că între Robert Owen sau Saint Simon şi Lenin sau Stalin există o mare diferenţă).
Ceea ce nu mi-a plăcut este speranţa şi încrederea cu care Moore se îndreaptă spre Obama pentru că acesta, în realitate, nu face nici cât o ceapă degerată. Dar spre onoarea lui Michael Moore precizează şi sursele suspecte de finanţare pe care Obama le-a avut în campanie.
Urmărind documentarele lui Moore observ faptul că intensitatea acestora se măreşte treptat şi gravitatea subiectului creşte cu fiecare nou documentar. Astfel nu pot să nu mă întreb...ce va urma ?



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i trăim in   ț ara unde engleza se studiază chiar   ș i la grădi

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmontată de o coroană aurită şi unită d

Este ”Harry Potter” o carte pentru copii ?

O scrisoare trimisă de JK Rowling agentului ei literar. Click pentru mărire... . Astăzi majoritatea oamenilor consideră că seria cărților ”Harry Potter” este destinată copiilor. Jo Rowling scrie cu mâna ei în scrisoarea din stânga faptul că seria este destinată copiilor cu vârsta de 9 - 12 ani. Deci... caz închis? Nu, nici pe departe. După părerea mea ”Harry Potter” este un bildungsroman , romanul formării unei personalități. Într-adevăr el a fost conceput ca și o serie pentru copii, dar acest lucru a fost gândit înaintea scrierii efective a întregii serii de 7 cărți. Dacă gândim întrebarea din perspectiva primului roman (singurul care era scris când Jo a scris această scrisoare) putem spune cu siguranță faptul că avem de a face cu un roman pentru copii. Dar dacă citim ultimele două romane ( HP and half-blood prince & HP and the deathly hallows) nu mai putem să zicem că aceste cărți sunt pentru copii. Într-adevăr seria ar trebui începută de un copil de 10-12 ani, dar ea ar tre