Treceți la conținutul principal

capitalism a love story...or reqviem for a(n) (american) dream



La început Moore, în documentarele sale, s-a ocupat cu predilecţie de anumite aspecte deficiente ale societăţii americane cum ar fi sistemul sanitar (psycho) mentalitatea tipic americană (bowling for...) sau atitudinea suspectă a oficialilor şi administraţiei americane în 11 septembrie (Fahrenheit 9/11). Dar acum Michael M. ia taurul de coarne şi atacă sursa acestor probleme : sistemul capitalist american.
Trei lucruri mi-au plăcut foarte mult în acest documentar :
1) Geniala introducere făcută printr-o paralelă între situaţia Imperiului Roman în perioada lui de decadenţă şi circumstanţele politico-economice actuale ale SUA. Întradevăr pentru o persoană onestă şi doritoare de adevăr semnalele sunt clare şi dominaţia mondială americană începe să se "clatine"
2) Am fost programaţi să credem faptul că democraţia nu poate să existe fără capitalism. Nimic mai fals iar Moore demonstrează această realitate şi arată că in SUA în timp ce capitalismul se întăreşte democraţia se subrezeşte şi treptat este înlocuită cu o plutocraţie.
3) Dacă la începutul carierei sale Michael Moore punea doar întrebări, acum începe să-şi radicalizeze discursul şi are îndrăzneala să facă unele afirmaţii destul de curajoase. Iar acum mai mult ca niciodată Michael M. începe să-şi dezvăluie orientările socialiste, ceea ce este OK pentru că sistemul capitalism încet, încet ne duce spre prăpastie. Viitorul nu poate fi altceva decât democraţia socialistă (atenţie a nu se confunda socialismul cu bolşevismul pentru că între Robert Owen sau Saint Simon şi Lenin sau Stalin există o mare diferenţă).
Ceea ce nu mi-a plăcut este speranţa şi încrederea cu care Moore se îndreaptă spre Obama pentru că acesta, în realitate, nu face nici cât o ceapă degerată. Dar spre onoarea lui Michael Moore precizează şi sursele suspecte de finanţare pe care Obama le-a avut în campanie.
Urmărind documentarele lui Moore observ faptul că intensitatea acestora se măreşte treptat şi gravitatea subiectului creşte cu fiecare nou documentar. Astfel nu pot să nu mă întreb...ce va urma ?



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i tră...

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmont...

"Superpoziţia cuantică" şi "principiul divin"

În perioada clasică a dezvoltării fizici (secolele XVII - XX) întreaga gândire ştinţifică era obişnuită să raţioneze în conformitate cu principiile fizicii newtoniene. Pentru a înţelege mai bine această situaţie vom da un mic exemplu : avem un obiect care se deplasează dinspre punctul A înspre punctul B. Dacă ştim distanţa dintre cele două puncte şi cunoaştem viteza obiectului în deplasare putem cu uşurinţă să aflăm momentul în care obiectul va ajunge la destinaţie. Conform acestei conepţii ştinţifice întreaga lume nu este altceva decât un punct într-un sistem cartezian bine pus la punct. Dar în secolul XX apar o serie de gânditori care contestă însăşi baza acestor concepţii. Cel mai cunoscut dintre aceştia este A. Einstein (dar pe nedrept numit cel mai valoros...). Dar pe lângă acesta mai putem aminti şi pe N. Tesla, N. Bohr sau W. Heisenberg. Ultimul dintre aceştia este un fizician german care astăzi este mai puţin cunoscut. Dar acest lucru nu este cauzat de o lipsă a valorii ...