În această tristă zi am hotărât că trebuie să mor. Moartea...acea mireasmă a sufletului uman care te îmbie întru necunoscut şi ezotericul ei te înalţă spre vârfurile tragice ale potenţialului uman.
Doar cine a trăit în mizerie ştie să aprecieze bunăstarea şi doar cel ce se plimbă pe tăişul dintre viaţă şi moarte ar putea să aprecieze viaţa. În momentul în care îţi afunzi fiinţa în negrul şi potentul torent al vietii depline, trăite și împlinite prin moarte, poți să spui că iubești pe cineva sau că apreciezi un anumit lucru.
Doar cunoscând adâncimile Morții poți să spui că înțelegi bucuriile mărunte ale vieții și totodată mizeriile pe care aceasta le aruncă în spre tine.
Călătorind spre adâncimile vieții am aflat cât de sus poate un om să meargă, cât de tare poate să se zbată și în ce măsură poate să spere.
Trăiască viața ... striga un om ce tocmai ieșise din vâltoarea morții.
P.S.: Am stat la masă cu moartea și i-am mirosit parfumul dar nu am zăbovit pe acel tărâm. Doar un laș ar putea să aleagă o soluție atât de simplă precum renunțarea la lupta pentru propria viață ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu