Treceți la conținutul principal

Romane cu …intamplari din (i)realitatea imediata.



Nu in urma cu multe zile citeam romanul "Moartea pocitaniilor" ("Et on tuera tous les affreux" - mai corect ar fi "Si vom ucide toti uratii" dar fiind tradus laLiiceanu& Co. (sic) putem intelege inexactitatea). Este o carte interesanta, are un subiect atractiv cu toate ca pe autor nu-l da talentul pe dinafara. Dar este o "scriitura" care merita citita, chiar daca vrem sa urmarim doar pasiunea (dusa pana la marginea delirului) cu care autorul exploreaza realitatile anilor '40 din America pe care el le transpune unui viitor nu prea indepartat.
Dar citind romanul si afland ca a fost publicat pentru prima data in 1948 la "Éditions du Scorpion" am ramas socat realizand ca Romania nu are o literatura a carei autori sa transceada realitatea imediata. Stim sa scriem doar despre tarani sau despre mahalagisme de Bucuresti. Nu ca ar fi rau....dimpotriva unele sunt chiar geniale, dar nimeni nu stie sa scrie altceva ?
Desigura ca exista un Eliade sau Blecher, dar primul a plecat din tara si al doilea nu era roman ci evreu (el, la fel ca si artistii Iosif Iser & Victor Brauner, este tinut sub masa si nu este deloc popularizat). Aceste exemple imi intaresc ipoteza...
Oare cand voi citi romane (scrise de autori romani) cu subiecte care tin de sfera irealitatii si a "transcendentului literar" ? Astept cu nerabdare orice semnal privind aceasta teoretica minune...

P.S. - Daca vreti sa cumparati "Moartea pocitaniilor" uitati-va aici si daca vreti sa vedeti cum arata o incercare penibila de a scrie un roman romanesc post-decembrist de factura fantastica uitati-va aici (asa nu sau decat asa mai bine nu scrii nimic)


Comentarii

  1. Ma vad obligata sa il apar pe Blecher pana la ultima suflare. Blecher a trait, a crescut si a scris in cultura romana. Blecher a fost roman,iar faptul ca nu a fost popularizat tine de o realitatea istorica care in acea vreme se dovedea nefasta si tindea spre discriminari semite. Ca sa nu mai spunem ca Blecher si-a construit opera pe genunchi, in pat, pe o tablie de lemn, si acolo si-a contruit cea mai impresionanta realitate, singura accesibila.
    Si sa incercam sa nu facem comparatii nefondate. Cultura romana mai are mult de recuperat pana sa ajunga la nivelul culturii franceze, germne, sau chiar culturii americane.
    Cu aceste precizari facute, sa intelegi ca nu merita sa te dezamagesti pentru imposibilitea culturii noastre de a genera autenticitate, cel putin acum in perioada post-moderna, incarcata de o involutie spirituala egal ponderata, in schimb, de o evolutie tehnologica.

    Cu astfel de bagaje

    RăspundețiȘtergere
  2. Ceea ce incercam sa subliniez este faptul ca o buna parte a culturii romanesti este mascata. Post-modernismul in Romania este creat (fara a generaliza) de evrei. Cel mai bun exemplu este seria de pictori arhi-necunoscuti pe care i-am amintit in articol. Ei apartin culturii romane dar nu sunt biologic romani, asta este adevarul. Eu vorbeam despre literatura creata de romani, fara sa vreau sa ajung la tendinte rasiste. Dar eram curios sa vad la ce nivel se afla poporul roman (nu cultura romana in general) din acest punct de vedere. Concluzia la care am ajuns este ca noi (biologic romani) nu stim sa cream valori care nu apartin domeniului realist. Exceptia care intareste regula este Brancusi...dar daca ne uitam la cat de apreciat este el...
    Concluzie : stim sa scriem doar despre tarani sau tarani ajunsi la oras. Nu ca ar fi rau dar parca alte natii stiu sa scrie si despre altceva. De exemplu evreii...
    Si mie imi place Blecher, mai ales stilul sau dar citindul imi dau seama ca stilul sau nu are nimic in comun cu scriitura traditionala romaneasca. Si revin la aceeasi intrebare : de ce nu stim sa scriem altceva ?
    Sa fie o problema genetica sau de educatie ?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre traducerea cărților din seria ”Harry Potter”

       U răsc căr ț ile din seria Harry Potter. Dar nu pe cele scrise de JK Rowling ci pe cele traduse în română. Pur   ș i simplu nu pot fi citite   ș i senza ț ia pe care o ai atunci când le parcurgi  se aseamănă cu mestecatul nisipului.      Ceea ce nu a în ț eles stimabila traducătoare este faptul că Harry Potter nu este o carte destinată exclusiv copiilor, la fel cum nici Stăpânul Inelelor (o altă capodoperă a genului fantasy) nu este o carte adresată doar tinerilor. Seria Harry Potter fără nici o problemă poate fi încadrată în categoria bildungsroman-ului. De aceea nu o în ț eleg pe traducătoare atunci când aceasta spune că a tradus substantivele proprii fiindcă copii nu în ț eleg foarte bine actiunea din cauza   termenilor engleze ș ti.  Această concepție este ciudată pentru că procentul copiilor (între 5-15 ani) care cunosc engleza este mai mare decât procentul vorbitorilor adul ț i de engleză (25-40 ani). Totu ș i trăim in   ț ara unde engleza se studiază chiar   ș i la grădi

A fost Andrei Șaguna mason?

Dacă ar fi să fim cinstiți, am spune că nu știm (cu siguranță). Noi putem doar să speculăm. Cel mai frecvent argument adus în sprijimul acestei teorii, este faptul că el purta la piept, în portretele oficiale, crucea malteză. Analizând această problemă vedem că asistăm la o confuzie. Ordinul Suveran de Malta (sau Cavalerii Ioaniți) nu are nimic de a face cu Masoneria. Este grav să confunzi cavalerii de Malta cu masoneria, această situație aseamănându-se cu confuzia dintre poliție și armata. Crucea malteză era (și este) des folosită în insignii, decorații și alte simboluri oficiale ale statelor din sec 19.  Ce sunt acele decorații pe care el le purta?  .       Șaguna poartă la gât, legată la capătul unui lanţ de aur, o cruce pectorală – însemn al demnităţii arhiepiscopale, care-i conferă, prin tradiţie, dreptul de „stavrofor”     Fixată pe o panglică roşie tivită cu alb, distincţia – cizelată în forma unei cruci de aceleaşi două culori, surmontată de o coroană aurită şi unită d

Este ”Harry Potter” o carte pentru copii ?

O scrisoare trimisă de JK Rowling agentului ei literar. Click pentru mărire... . Astăzi majoritatea oamenilor consideră că seria cărților ”Harry Potter” este destinată copiilor. Jo Rowling scrie cu mâna ei în scrisoarea din stânga faptul că seria este destinată copiilor cu vârsta de 9 - 12 ani. Deci... caz închis? Nu, nici pe departe. După părerea mea ”Harry Potter” este un bildungsroman , romanul formării unei personalități. Într-adevăr el a fost conceput ca și o serie pentru copii, dar acest lucru a fost gândit înaintea scrierii efective a întregii serii de 7 cărți. Dacă gândim întrebarea din perspectiva primului roman (singurul care era scris când Jo a scris această scrisoare) putem spune cu siguranță faptul că avem de a face cu un roman pentru copii. Dar dacă citim ultimele două romane ( HP and half-blood prince & HP and the deathly hallows) nu mai putem să zicem că aceste cărți sunt pentru copii. Într-adevăr seria ar trebui începută de un copil de 10-12 ani, dar ea ar tre