Nu in urma cu multe zile citeam romanul "Moartea pocitaniilor" ("Et on tuera tous les affreux" - mai corect ar fi "Si vom ucide toti uratii" dar fiind tradus laLiiceanu& Co. (sic) putem intelege inexactitatea). Este o carte interesanta, are un subiect atractiv cu toate ca pe autor nu-l da talentul pe dinafara. Dar este o "scriitura" care merita citita, chiar daca vrem sa urmarim doar pasiunea (dusa pana la marginea delirului) cu care autorul exploreaza realitatile anilor '40 din America pe care el le transpune unui viitor nu prea indepartat.
Dar citind romanul si afland ca a fost publicat pentru prima data in 1948 la "Éditions du Scorpion" am ramas socat realizand ca Romania nu are o literatura a carei autori sa transceada realitatea imediata. Stim sa scriem doar despre tarani sau despre mahalagisme de Bucuresti. Nu ca ar fi rau....dimpotriva unele sunt chiar geniale, dar nimeni nu stie sa scrie altceva ?
Desigura ca exista un Eliade sau Blecher, dar primul a plecat din tara si al doilea nu era roman ci evreu (el, la fel ca si artistii Iosif Iser & Victor Brauner, este tinut sub masa si nu este deloc popularizat). Aceste exemple imi intaresc ipoteza...
Oare cand voi citi romane (scrise de autori romani) cu subiecte care tin de sfera irealitatii si a "transcendentului literar" ? Astept cu nerabdare orice semnal privind aceasta teoretica minune...
P.S. - Daca vreti sa cumparati "Moartea pocitaniilor" uitati-va aici si daca vreti sa vedeti cum arata o incercare penibila de a scrie un roman romanesc post-decembrist de factura fantastica uitati-va aici (asa nu sau decat asa mai bine nu scrii nimic)
Ma vad obligata sa il apar pe Blecher pana la ultima suflare. Blecher a trait, a crescut si a scris in cultura romana. Blecher a fost roman,iar faptul ca nu a fost popularizat tine de o realitatea istorica care in acea vreme se dovedea nefasta si tindea spre discriminari semite. Ca sa nu mai spunem ca Blecher si-a construit opera pe genunchi, in pat, pe o tablie de lemn, si acolo si-a contruit cea mai impresionanta realitate, singura accesibila.
RăspundețiȘtergereSi sa incercam sa nu facem comparatii nefondate. Cultura romana mai are mult de recuperat pana sa ajunga la nivelul culturii franceze, germne, sau chiar culturii americane.
Cu aceste precizari facute, sa intelegi ca nu merita sa te dezamagesti pentru imposibilitea culturii noastre de a genera autenticitate, cel putin acum in perioada post-moderna, incarcata de o involutie spirituala egal ponderata, in schimb, de o evolutie tehnologica.
Cu astfel de bagaje
Ceea ce incercam sa subliniez este faptul ca o buna parte a culturii romanesti este mascata. Post-modernismul in Romania este creat (fara a generaliza) de evrei. Cel mai bun exemplu este seria de pictori arhi-necunoscuti pe care i-am amintit in articol. Ei apartin culturii romane dar nu sunt biologic romani, asta este adevarul. Eu vorbeam despre literatura creata de romani, fara sa vreau sa ajung la tendinte rasiste. Dar eram curios sa vad la ce nivel se afla poporul roman (nu cultura romana in general) din acest punct de vedere. Concluzia la care am ajuns este ca noi (biologic romani) nu stim sa cream valori care nu apartin domeniului realist. Exceptia care intareste regula este Brancusi...dar daca ne uitam la cat de apreciat este el...
RăspundețiȘtergereConcluzie : stim sa scriem doar despre tarani sau tarani ajunsi la oras. Nu ca ar fi rau dar parca alte natii stiu sa scrie si despre altceva. De exemplu evreii...
Si mie imi place Blecher, mai ales stilul sau dar citindul imi dau seama ca stilul sau nu are nimic in comun cu scriitura traditionala romaneasca. Si revin la aceeasi intrebare : de ce nu stim sa scriem altceva ?
Sa fie o problema genetica sau de educatie ?